Psycho Lover

Chapter 12

Apariția lui Chanyeol la geamul cafenelei mă șochează. Este neschimbat. Mă privește cu aceiași ochi reci și goi care îmi dau fiori, dar nu îmi pasă. Inima îmi bate tare și simt că lacrimile îmi vor inunda cât de curând ochii.

-Joy! Joy! Ești bine? mă întreabă Kento trecându-și mâna prin fața mea.

Nu am nicio reacție. Sunt prea concentrată la Chanyeol ca să îl mai iau în seamă și pe Kento. El își întoarce capul pentru a vedea la ce mă uit. Ochii lui Chanyeol se măresc instantaneu, iar în secunda următoare intră în cafenea trântind ușa. Pășește rapid și apăsat și se apropie de noi. Ajunge în dreptul lui Kento și îl ia de gulerul tricoului, ridicându-l și atrăgând astfel atenția tuturor celor din cafenea.

-Nu ți-am spus să stai departe de ea? mârâie Chanyeol nervos.

Îl trântește pe Kento pe jos și începe să îl lovească. Toți privim șocați și neputincioși. Cred că aud pe cineva care sună la poliție, ceea ce mă îngrijorează.

-Chanyeol, oprește-te! Ai să îl omori! strig eu cu lacrimi în ochi.
-Asta este ideea! țipă el lovindu-l neîncetat pe Kento.

Se oprește o secundă și se uită în jurul său. Vede un pahar din sticlă pe masa de lângă el. Îl ia și îl aruncă cu putere pe jos, făcându-se numai cioburi. Ia în mână cel mai mare ciob pe care îl vede și îl ridică spre Kento.

Îi prind mâna și îl privesc cu lacrimi în ochi. Nu l-am mai văzut de atât de mult timp. Mi-a fost atât de dor el și nu mă așteptam să se mai întoarcă, dar a făcut-o. Îl strâng în brațe și încep să plâng cu capul sprijinit pe umărul său. Simt ceva ascuțit înfigându-se în brațul meu și scâncesc de durere, apoi privesc locul. Mâna lui Chanyeol este acolo, mâna însângerată în care ține ciobul uriaș care este acum înfipt în brațul meu drept. Mă împinge din brațele lui, făcându-mă să dezechilibrez și să cad.

Chanyeol își scoate din buzunarul blugilor cuțitul pe care îl ridică deasupra capului, gata să-l omoare pe Kento. Chiar înainte să se întâmple asta se aude un sunet asurzitor din cauza căruia el rămâne nemișcat. Cuțitul îi cade din mână, umărul său drept începe să sângereze, iar el cade în genunchi.

-Nu mișca! Poliția! țipă polițistul din spatele lui Chanyeol.

Se apropie de Chanyeol, îl împinge pe jos și îi pune cătușele, apoi îl ridică, trăgându-l brutal după el spre mașina de poliție care este parcată în fața cafenelei. El nu reacționează. Nu spune nimic, nici măcar nu scâncește de durere din cauza umărului în care a fost împușcat, doar se uită la mine cu ură și dispreț.

Rămân blocată și sprivesc șocată mașina de poliție în care Chanyeol a fost împins și care se îndepărtează în viteză de cafenea, ducându-se spre secția de poliție. Izbucnesc în plâns. După trei luni în care nu l-am mai văzut, îl pierd, din nou.

-Domnișoară, sunteți rănită? mă întreabă unul dintre medicii veniți cu ambulanță pentru a-l lua pe Kento.

Scutur din cap și îmi acopăr rana de la braț înainte să o observe. Bărbatul îmi zâmbește și se duce să-l verifice pe Kento. Este leșinat pe jos și plin de sânge. A avut mare noroc că polițiștii au venit la timp, înainte ca Chanyeol să îl omoare. Îmi e milă de el. Este doar un băiat care mă place, iar acum are de suferit din cauza mea, la fel ca și Chanyeol.

Privesc în jur și îi văd telefonul. Mă ridic încet de pe jos și îl iau înainte ca oricine altcineva să-l vadă. Ies din cafenea și încep să alerg spre secția de poliție unde este Chanyeol acum. Nu este capabil să dea o declarație. Nu în starea lui. Trebuie să merg la el. Să-l protejez, dar am nevoie de ajutor.