Psycho Lover

Chapter 8

Intru în bucătărie unde îl găsesc pe Chanyeol. Este lângă aragaz, probabil face ceva de mâncare.

-Chanyeol, ce faci acolo? îl întreb eu apropiindu-mă de el.

Se oprește din ceea ce face și se întoarce spre mine. Pe chipul său palid se pare că este conturat un zâmbet larg și inocent. Lasă tot ceea ce făcea până acum, vine spre mine și mă îmbrățișază.

-Bună dimineața, iubito. îmi soptește el. Pregătesc eu micul-dejun.

În ochii săi se poate observa o anumită sclipire. Este fericit, iar asta mă face și pe mine să fiu fericită și să îi zâmbesc.

-Ce faci acolo? îl întreb eu încercând să mă apropii de aragaz, dar el se pune în fața mea și mă oprește.

-Baby, nu poți să te uiți! Este o surpriză!

Îmi dau ochii peste cap și mă întorc pentru a-i da impresia că am să plec, însă după câteva secunde mă întorc și încerc să trec pe lângă el.

-Ce? Park Joy! strigă Chanyeol în momentul în care ajung în fața aragazului și văd că pregătea omletă cu orez.

-Wow! Chanyeol al meu știe să gătească! Dumnezeule! Arată chiar foarte bine!

Mă întorc spre el zâmbind, însă se pare că lui nu i se mai pare că există vreun motiv pentru care să zâmbească. Din nou are acea privire rece și goală pe care a avut-o și ieri. Îmi este puțin teamă de această stare a lui. Acei ochi negri și pătrunzători îmi analizează chiar și cea mai neobservată mișcare.

-Nu-mi spune că s-a supărat... șoptesc eu mai mult ca pentru mine.

-Și de ce n-aș face-o? mă întreabă el lăsându-și ușor capul pe o parte.

Nu îi răspund. Ce aș putea să îi zic? Orice aș spune ar duce cel mai probabil la o ceartă care m-ar afecta doar pe mine pentru că el poate în secunda următoare să zâmbească de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Aceste schimbări de comportament, pe cât de mult mă fascinează, pe atât de mult încep să le detest fiindcă nu am nicio șansă să îl înțeleg în vreun fel din cauza acestora.

Decid să trec pe lângă el de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat și cel mai probabil să mă duc să îmi termin referatul despre muște. Doar când mă gândesc câte am de citit și studiat pentru asta și mă ia durerea de cap, deci o ceartă cu el ar fi ultimul lucru pe care mi l-aș putea dori în acest moment. Și totuși Chanyeol nu are aceleași gânduri ca și mine.

-Mă ignori, Joy. Urăsc să fiu ignorat! spune el calm, însă cu o notă sesizabilă de iritare în glas în momentul în care ies pe ușă.

Mă opresc și îl ascult. Îmi dau seama că din clipă în clipă poate avea una dintre ieșirile sale psihopate, însă nu mă tem. Prefer să îl înfrunt și să fiu curajoasă, decât să tremur și să îl privesc speriată.

-Și eu urăsc multe lucruri și totuși, tu mi le faci, Chanyeol.

Nu mai spune nimic și chiar dacă spune, nici nu îl aud fiindcă plec imediat în camera mea pentru a-mi continua referatul. Încep să îmi blestem atât zilele mele, cât și ale muștelor, dar nu am ce să fac. Decât să mă cert cu el, prefer să stau aici și să mă plictisesc, căci în momentul de față nu mă pot gândi la nimic înafară de el.

Concentrează-te! strigă conștiinta mea enervantă. Sau dacă nu vrei să o faci, măcar uită-te pe fereastră.

De data asta decid să fac așa cum zice. Îmi ridic privirea din carte și mi-o mult spre fereastră. Ochii mei se măresc numaidecât. El este acolo, pe pervaz, holbându-se la mine. Mă apropii de fereastră și o deschid, însă el nu se mișcă de acolo, stă neclintit și mă privește. Nu știu ce este mai rece, privirea lui sau frigul de afară?