Noutăți? Ce voia sa spună prin noutăți? Mi-am strâns lucrurile și am ieșit din clasa. Dany era la dulapul meu, privindu-ma încântată.
-Ghici ce!
-Hmm? am spus eu nedumerita.
-Avem un coleg nou!
Am făcut ochii mari.
-Cum?! Îți bați joc de mine?
-Nup, e adevărat. E în clasă cu mine la Franceza și e super drăguț! E înalt, blond spre saten cu ochi albastrii! Cei mai frumoși ochi albastrii pe care i-am văzut vreodată...
Dany iubea ochii albastrii, dar nu mai mult ca si mine.
-Vorbești serios?!
-Sa mor eu dacă te mint!
-Vreau sa-l văd și eu...
-Îl vei vedea la prânz.
Celelalte ore au trecut fără sa-mi dau seama, fiind în sfârșit ora prânzului. M-am așezat zâmbind lângă Dany. Ascultam bârfele înfocate de la masa. Toate erau despre cât de sexy era tipul cel nou, despre ochii săi inumani și corpul perfect.
-Ce e atât de tare la tipul cel nou? am întrebat luând o înghițitură din mâncarea mea delicioasa.
-Ce-i atât de tare!? N-are defecte Mel!
-Pfff... n-are cum Cassandra.
-Serios? Atunci privește-l și spune-mi și mie ce defect îi găsești!
Arata spre cea mai îndepărtată masa, unde am putut observa un tip musculos, dragut, dar totuși înfricoșător. L-am studiat mai atenta, privirea oprindu-mi -se pe zâmbetul sau demonic. M-am înecat, începând sa tușesc incontrolabil.
-Mely! Ești bine?! intreba Dany îngrijorată.
-D-da... m-am înecat un pic. O nimica toată.
-Mely, te cunosc. Ce s-a întâmplat?
-El e Dany! am înganat în șoaptă. El e...
-Ce vrei sa spui? Care el?
-Vampirul din visul meu. Vampirul ce mă urmărește de când m-am născut..! A venit după mine Dany!
-Nu fi ridicola...
-Dany! Asculta-ma! Ochii, zâmbetul, totul! EL E!
-Mely... relaxează-te și încearcă sa gândești limpede. Cum ar fi putut un vampir sa intre în liceul nostru ca elev?
-Nu știu, MAGIE!? În plus din astea se întâmplă mereu în filme!
-În filme Mely... dar asta - I viața reală...
-Danielle! Știu ce spun! Asculta-ma te rog...
-Hey... liniștește-te... încă n-ai nicio dovada. Eu zic sa aștepți ok? Și sa vezi ce se întâmplă.
-Sa aștept... CE SA AȘTEPT! MOARTEA!?
-Melody! E doar un băiat... coșmarurile ți-au cam afectat creierașul...
L-am privit îngândurata.
-Uite cum zâmbește ... sigur plănuiește cum sa mă omoare încet, dar sigur!
-Oh doamne... vrei sa te calmezi? Încă nu a făcut nimic... așteaptă și vezi. Ok? Doar nu te mai panica atât de geaba.
-Ok... am spus înfrântă.
Am continuat sa mănânc în liniște, încercând sa ignor privirea ucigătoare a "băiatului " cel nou. De geaba! Privirea era a naibii de enervantă! M-am ridicat ca arsa arătând spre el.
-Vrei sa nu te mai holbezi la mine!?
Toți ochii erau acum ațintiți spre mine, făcându - mă sa mă așez rușinata. L-am privit din nou pe nenorocit care râdea. Nu îi ajunge ca mă torturează de atâta timp!? A venit acum după mine și la școală!? De ce?! De ce făcea toate astea!? Îmi trebuiau răspunsuri pe care aveam de gând sa le obțin cumva...
--------------------------------------------
Încă un capitol. :))) Nu ezitați sa îmi spuneți părerea voastră. <3 La media e "băiatul" cel nou.
