25. Accepți sau nu?

7K 450 6
                                    

M-am trezit odată cu ivirea lunii argintii și m-am ridicat ușor în capul oaselor. Am verificat împrejurimile înainte sa pornesc la drum. Mi-am aprins o lumânare pe care o aveam la mine când am fost sigura ca sunt înconjurată de liniște, învăluită de întuneric și mantia mea magica. După câteva minute de mers, în fata ochilor mi-a apărut o poarta impunătoare, păzită de patru gardieni ce păreau oameni. " Pfff... Trebuia sa găsesc ceva sa trec de ei.." Am răsfoit atent cartea de vrăji, pana la ceva ce îmi atrase atenția. Se pare ca era o vraja pentru seducție, cu rolul de a înnebuni persoana sau persoanele, urmând astfel supunerea lor la propriile comenzi. "Perfect..."  Nici n-am apucat sa pun cartea înapoi în ghiozdan, pentru ca am fost distrasă de zgomote de pași ce se îndreptau direct spre mine. Am amuțit ascunzându-ma din instinct într-un tufiș,  cu toate ca eram camuflata de mantia mea magica. Am văzut o bătrânică cu un corb pe umăr,  o mantie neagra și un baston ce se plimba agale prin pădure.  Frunzele și ramurile trosneau în urma ei, iar animalele pădurii fugeau de mâncau pământul când o vedeau... totuși nu înțelegeam ce le speria atât de tare la aceasta bătrânică nevinovata...Ca și cum Cel de Sus mi-ar fi auzit întrebarea, bătrâna se preschimba într-o femeie înaltă, cu par negru ca pana corbului cu unghii lungi și ascuțite. Cel mai straniu detaliu la înfățișarea ei erau ochii  de un alb demonic... O singura data mai văzusem astfel de ochii... când îmi găsisem bunica moarta... M-am cutremurat privind la creatura ce stătea exact în fata mea. Fără dubii ca era vrăjitoare, dar ce fel de vrăjitoare... Am ignorat întrebările ce îmi dădeau târcoale necontenit și m-am concentrat pe specimenul din fata mea. Se pare ca vorbea cu corbul...
-Ești sigur ca ai văzut o fata aici?
Corbul se preschimba într-un tânăr brunet cu ochii de un negru înfiorător, ce insuflau teama și răutate.
-Da Intunecimea Ta...
-Atunci găsește-mi-o! Orice ar fi! Apoi adu-o la mine...
Zâmbi malefic, bolborosi niște cuvinte ce sunau mai mult a descântec, apoi dispăru la fel de misterios cum apăru.
Am așteptat ceva vreme pana ce am fost sigura ca cei doi au plecat, apoi am ieșit cu pași nesiguri. Era prea riscant sa intru pur și simplu pe ușa din fata, așa ca am ales sa găsesc o vraja de zbor. M-am apropiat de zid, rostind o incantație ciudata. Cat ai clipi eram în aer la nivel cu partea de sus a zidului, dar când am încercat sa sar peste el, am fost împinsă înapoi de o forță invizibila ce mă făcu sa Îmi pierd concentrarea, sfârșind pe jos.  Impactul a fost atât de mare încât a anulat efectul mantiei mele magice, acum aflându-ma întinsă pe jos lângă cineva ce mă privea superior din picioare.
-Dacă nu e tocmai "arma secreta". De când voiam sa te cunosc, Melody...
Stăteam în fata Băiatului Corb, ce îmi arunca priviri ucigătoare...

------------------------------------------

M-am trezit pe o masa, legata de mâini și de picioare, cu o lumina orbitoare ce îmi deranja considerabil vederea. Lângă mine stătea vrăjitoarea cu ochi de sticla, scriind ceva.
-Uite cine s-a trezit,spuse fără măcar a mă privi.
-Ce vrei de la mine, sluto !?
-Cam mult curaj ai tu fetito.
-Unde e Blane și frații lui..?
-Vor fi bine atâta timp cât tu faci exact ce îți zicem noi. Deci ce spui? Accepți?
-Nici măcar nu știu ce cereți în schimbul libertății lor.
-Vei afla la momentul oportun. Acum am nevoie de un da sau nu și semnătura ta... Aici...
-Nu semnez nimic pana nu primesc mai mult informații.
-Doamne... ce dificila fetița... Foarte bine... Schimbul e în felul următor: libertatea lor pentru puterile tale...
Am rămas socata când am auzit prețul pe care eram nevoită sa îl plătesc.
-Ești nebuna?!
-Nebuna..? Poate doar puțin.
-Puțin?!
-Nu te întinde cu gluma fetito... accepți sau nu..?
-Eu ...

----------------------------------------------

Răpită de un vampir( În curs de editare)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum