Dedicat lui Maria_Marry.
-----------------------------------------------
Cat de prostuță am putut fi..? Sa cred ca ar fi posibil ca el sa simtă ceva pentru mine... Tot ce voiam acum era sa ajung în camera mea și sa dorm, dar întâi trebuia sa îi înapoiez harta lui Kyle. Am pornit anevoie spre fosta mea camera, încercând din răsputeri sa-mi ascund dezamăgirea undeva adânc în suflet... Am intrat fără sa mai bat și i-am găsit pe cei doi unul în brațele celuilalt, privind pe fereastra.
-Hey prieteni... scuze ca va întrerup. Kyle, uite - ți harta. Eu mă duc sa dorm...
-Mel, ești ok? intreba Tasha îngrijorată.
-Da... doar un pic obosită, atâta tot...
-Nu vrei sa stai cu noi? adaugă Kyle cu o sprânceană ridicata.
-Nah Mersi... Văd ca sunteți ocupați... Mai bine va las...
-Melody! striga Tasha, dar Kyle doar râse.
Am închis ușa, continuând - mi drumul deprimata spre camera vampirului. Am răsuflat ușurată când am văzut ca eram singura, așa ca m-am așezat în pat, închizând ochii. De ce mă durea așa de tare..? Chiar îmi pasa atât de mult de el..? Fără voia mea, lacrimi amare mi-au întunecat chipul. Da, îmi pasa... Îmi pasa chiar foarte mult... M-am întors pe cealaltă parte, dar am tresărit când l-am văzut la fereastra privindu-ma.
-Ce faci tu aici? am zis indiferenta.
-Pai, după cum știi e camera mea.
-As fi vrut sa nu fie.
M-am întors cu spatele la el și am închis ochii.
-Ei bine nu tot ce vrei tu se împlinește păpușă.
-De câte ori sa iti spun, nu îmi mai zice păpușă, am mormăit nemulțumită , strângând perna în brațe.
Dar n-am primit niciun răspuns, așa ca mi-am deschis ochii. Dispăruse de la fereastra... Am oftat întorcăndu-ma pe cealaltă parte, dar am țipat când l-am văzut lângă mine privindu-ma intens.
-Poți sa nu mai faci asta?! O sa fac infarct la un moment dat!
Dar nu îmi răspunse. Doar îmi șterse lacrimile cu degetele sale înghețate.
-Îmi pare rău...
-Pentru ce? am spus dându-i mana la o parte.
-Pentru tot...
-Ar fi cazul sa iti para... dar nu rezolvi nimic cu niște scuze.
M-am întors cu spatele la el închizând ochii. Am simțit cum mă săruta pe frunte, apoi un curent de aer. Când am deschis ochii dispăruse...
-----------------------------------------------
În camera domnea lumina trandafirie a dimineții, ce mă răsfață cu stralucirea și căldură ei. Lucru cu adevărat neobișnuit, pentru ca de obicei jaluzelele sunt trase, singura sursa de lumina fiind niște lumânări negre. M-am ridicat în capul oaselor, examinând împrejurimile. Pe masa se afla o farfurie cu oua și șuncă, un pahar cu suc de portocale și un bilet.
" Știu ca pentru tine simplele cuvinte " îmi pare rau" nu valorează mai nimic, așa ca mă voi revanșa cu fapte nu doar cu vorbe.
Blane. "
Am zâmbit, luând o înghițitură din mâncarea delicioasa. Atenția mi-a fost captata de ceva ce semăna cu o rochie. M-am ridicat, luând -o în mana. Chiar era o rochie... și ce mai rochie... Era simpla, exact cum îmi plăcea mie, lunga și neagra, având un decolteu generos atât în fata cât și în spate. Mi-am pus-o pe mine, apoi m-am privit în oglinda. Cred ca era cea mai frumoasa rochie pe care o văzusem vreodată. Ce pot sa zic... Blane mă făcu sa zâmbesc de dimineață. Mi-am aranjat parul, apoi am ieșit din camera. Pe hol m-am întâlnit cu Tasha ce vorbea cu Kyle.
-Hey porumbeilor! Cum va mai e viața?
-Bună, ce pot sa spun. Pari fericita... și frumoasa rochie!
-Mersi, am spus zâmbind, făcând o pirueta.
-Deci care-i cauza fericirii tale hmm?
-Trebuie sa am un motiv sa zâmbesc?
-Pai cum te știu eu pe tine, DA!
-Bine, bine... Blane vrea sa se revanșeze. Și sincer a început chiar bine. Apropo, l-ati văzut?
-Nu, azi nu...
-Hmm... mersi oricum. A da și Tasha, putem vorbi mai târziu? intre patru ochi? am spus arătând discret spre Kyle.
-Hmm.. sigur. De ce nu. E ok Kyle?
-N-am nimic împotriva iubita, spuse Kyle apoi își săruta dulce iubita.
-Bleah... Nu era nevoie sa văd asta, am spus, acoperindu - mi ochii.
Cei doi doar îmi zâmbira nevinovat.
Oh intuiție... nu te înșeli niciodată. M-am îndepărtat de ei, înaintând fără graba pe holul îngust. Conștiința îmi spunea ca uit ceva... era totul prea perfect, trebuia sa fie ceva ce omit... DESIGUR! Lecția de magie de azi! Oh frate... intârziasem aproape o ora întreagă! Am început sa alerg pe holurile goale, ca o nebuna scăpată de la zoo. Când în sfârșit am dat cu ochii de ușa clasei, am apăsat pe clanța, dând de o silueta cu o claie roșcată de par în cap. Părea nervoasa...
-Domnișoara Melody! Ați întârziat!
Oofff... ce-i cu talentul ăsta al meu de a intra în belele huh...?
-------------------------------------
