Dedicat lui Payne-vodka-cocaine( chiar nu știu cum sa dau dedicație altfel)
----------------------------------------------
Blane dispăruse fără urma...
-Ar fi mai bine sa merg după el...
-Stai! Încă nu îți știu numele...
-Oh... păi eu sunt Melody.
-Kyle. Încântat.
I-am zâmbit pentru ultima oară, înainte sa ies din camera. Unde putea fi Blane... Am verificat întâi camera lui, apoi Sala Tronului, dar tot n-am dat de el. Aveam nevoie de ajutor, dar unde sa fie Tasha... n-am mai văzut-o de zile bune... Trebuia sa cer ajutorul cuiva, dar sincer în afară de Blane și Tasha nu mai cunoșteam pe nimeni. Poate pe Blake, dar n-aveam habar unde-i camera sa, sau unde o tine pe biata Tasha.
-Hey, Mel! Ai nevoie de ajutor? E cam plictisitor sa stau singur în camera mea.
M-am întors spre doi ochi albastrii ce mă priveau jucăuș.
-Hmm... bănuiesc...
-Bine!
Bucuria sincera din glasul sau m-a făcut sa chicotesc ușor. El văzându-mi reacția s-a înroșit puțin.
-Deci încotro?
-N-am idee...
-Pai cred ca am planul castelului mine.
-Plan?
-Da. Toți donatorii primesc așa ceva. Ție nu ți s-a dat?
-Se pare ca "stăpânul " meu, prințul tontilor, a omis acest amănunt, am spus nervoasa, dându-mi ochii peste cap.
Kyle doar râse, scoțând o hârtie frumos împachetată din buzunar.
-Noi suntem cam pe aici și trebuie sa ajungem... Unde mai exact?
-Nu știu... Trebuie sa îi găsesc pe Blane și Tasha.
-Tasha?
-Da... donatoarea lui Blake.
-Oohh... celălalt prinț vampir... păi eu zic sa încercăm în camera lui?
Am făcut ochii mari când an văzut ca pe harta apărea camera prințului.
-Da-mi harta aia... Se pare ca trebuie sa mergem tot înainte, după cotim la dreapta pe...
-Nu, nu domniță. Harta mea, eu conduc.
L-am privit cu o sprânceană ridicata, dându-mi ochii peste cap.
-Ce e cu voi ăstia de gen masculin și disperarea de a conduce și domina huh?
Kyle îmi răspunse cu un zâmbet, iar eu l-am urmat anevoie.
-----------------------------------------------
După mai multe cotituri și scări de urcat și coborât, având în vedere ca greșise drumul de patru ori, am intrat pe un hol lung, la capăt fiind o singura camera cu ușa din abanos. Am ciocănit, dar nicio reacție. Am repetat mișcarea de vreo zece ori, dar tot nimic. Tocmai când voiam sa renunțăm, se auzi o voce slaba dinăuntru.
-M-Melody...
-Tasha! Ești bine?! Ce ți s-a întâmplat?!
-M-Monstrul... m-a legat și... închis aici.
-O doamne..! Kyle, trebuie s-o ajutam!
-Păcat ca e închis, păpușă...
-Ok, unu, sa nu îndrăznești sa îmi mai zici așa! Și doi, ce ne facem!?
M-am prăbușit pe podea cu capul în mâini. Apoi mi-am amintit vraja pe care trebuia sa o învăț... Se pare ca deschidea orice fel de ușa... Dar dacă mi-as aminti-o... M-am ridicat privind ușa.
-Um... hocus pocus deschide-te!
-Serios? Asta cred ca e cea mai patetica vraja pe care am auzit-o.
-Știu asta și fără remarcile tale " inteligente"!
-Bine, bine... ușor păpușă...
-Cum mi-ai zis!? -.-
Un curent puternic înfundă camera, dându-l pe Kyle de perete și rupând balamalele ușii.
-O doamne...
-Wow..! Și mai spui ca ești începătoare!
-Pai sunt! N-am idee cum am făcut asta! Acum haide!
Am dat buzna în camera, dorindu-mi sa nu o fi făcut. Tasha era legata de un scaun, cu hainele pătate de sânge și ochii închiși.
-Tasha... am înganat printre suspine.
-Frate... ce monstru face asta..? Se pare ca s-a hrănit din ea și a plecat fără sa o vindece...
-Fa ceva Kyle..!
Lacrimi amare îmi întunecasera de tot vederea, urmate de același curent de aer, de data asta mai puternic.
-Melody! Oprește-te!
Nu știu cum a reușit Kyle sa se apropie de mine, cert este ca mă lua în brațe, făcând curentul sa se oprească, dar nu și lacrimile mele. Am dezlegat-o pe biata Tasha și am pus-o pe pat.
-Oh Tasha... te urăsc atât de mult acum ca mă lași cu toți idioții ăstia... singura... atât de singura...
Mi-am lăsat capul sa cada pe corpul neînsuflețit al prietenei mele.
-Îmi pare rău... ca n-am fost aici când ai avut nevoie... Ca nu te-am căutat pana acum sa văd ce mai faci... îmi pare rău...ca sunt persoana care sunt... Îmi pare rău... c-am pierdut o prietena ca tine...
O lacrima cristalina se prelinse de pe obrazul meu, pe abdomenul prietenei mele, urmata de o lumina trandafirie ce mă făcu sa mă dau doi pași în spate.
-Melody... ce ai făcut..?
-N-nu știu...
Lumina pali ușor, dar odată cu ea un firicel de speranță mă cuprinse.
-Melody... ce s-a întâmplat?
-Tasha!
Am sărit aproape pe prietena mea, îmbrățișând-o strâns.
-O doamne! Sa nu mă mai sperii așa niciodată! Puteam sa mor prin deshidratare la câte lacrimi am vărsat!
În socul de mai devreme și uitasem de Kyle ce ne privea zâmbind, cu câteva lacrimi în ochi.
-Kyle, tu plângi?
-Huh ce? Nah, mi-a intrat ceva în ochi.
-Da, lacrimi.
Tasha ne privea uimita când pe unul când pe celălalt.
-Oh ... Tasha el a Kyle. Kyle, Tasha. Kyle e unul din noii donatori.
-Oohh... Bună Kyle...
-Bună, drăguțo...
Amândoi păreau sa flirteze unul cu celălalt.
-Ahem..! Avem lucruri mai importante de rezolvat acum!
-Așa-i... scuze.
Tasha încerca să se ridice, dar căzu din nou pe pat.
-Doamne... nu poți sta aici Tasha... Dacă vine după tine?
-Îți dau seama ca știu Melody, nu?
-Ooff... Ce păcat, nu îl mai putem căuta pe vampirul ăla al tău, spuse Kyle cu o falsa părere de rău.
Mi-am dat ochii peste cap.
-Kyle, tu du-o pe Tasha în camera ta și ai grija de ea, eu mă duc sa-l caut pe tembel.
-Dacă te rănește, Melody?
-Dacă nu mi-a făcut nimic pana acum...nici ca îmi va face. A, da-mi harta.
Kyle îmi întinse harta fără tragere de inima, apoi o lua în brațe pe Tasha și dispăru. " Pe pariu ca ăstia doi sunt împreună pana mâine..."
