Când am deschis ochii eram în camera mea. M-am ridicat în capul oaselor, durerea încă fiind prezenta în corpul meu.
-Cat de prostuță poți fi..? se auzi o voce din întuneric.
Blane se apropie de patul meu cu o urma de îngrijorare pe chip.
-Nu ești nici de o zi aici și deja era sa mori. Uite care-i treaba Melody, castelul are multe secrete întunecate prea periculoase pentru tine. Așa ca mai bine stai departe de ele și de fratele meu mai mare. Ai înțeles?
-De ce..? Ce are el cu mine?
-Nu doar cu tine, ci cu orice ființă vie prin venele căreia curge sânge. Așa ca stai departe de el și gata cu întrebările!
-Cine era fata..?
-Ce parte din gata cu întrebările nu ai înțeles..?
-Doar spune-mi... Părea normala, ca și mine...
-Tu nu ești normala. Tu ești speciala, iar ea... Ea e doar o fata adusa aici de fratele meu ca donatoare.
-Ea e donatoarea lui..?
-Eu prefer tarfa de sânge.
Fratele lui Blane intra în camera privindu-ma intens.
-Trebuie sa recunosc ca ai un gust mult mai bun ca tarfa mea. Ce zici frate, facem un schimb?
-I-ati gândul Blake... Melody e a mea.
-Ce posesiv... În fine, tot o sa trec sa o gust din când în când.
Îmi făcu cu ochiul, apoi dispăru la fel de repede cum apăru.
L-am privit preț de o clipa pe Blane, ce era căzut pe gânduri.
-Blane..?
Întâi bolborosi ceva de neînțeles, apoi începu sa țipe la mine.
-Tu și curiozitatea ta infantila, Melody! De ce dracu nu ai stat în camera ta cum ti-am zis!?
-Îmi era foame ok!?
-Atunci ce căutai în camera ăleia!?
-Bucătăria tontule!
În următoarea secunda palma sa se lipi de obrazul meu cu putere, făcându - mă sa mă dezechilibrez.
-Ești nebun!?
-Tonul Melody..!
-Pentru ultima oară, NU ÎMI SPUI TU MIE CE SA FAC!!
Într-o fracțiune de secunda am fost trântita de perete cu mâinile deasupra capului. Îmi venea sa plâng de nervi și durere, dar n-aveam de gând sa-i dau satisfacția asta. Mă privi cu ochii sai animalici, ce acum erau roșii. Doi colți ascuțiți ieșiseră la iveala, făcându - mă sa scot un geamăt. Frica puse rapid stăpânire pe tot corpul meu, făcându - mă sa tremur violent.
-Blane...
-Ce ai pățit, prințeso? Acum te temi de mine?
-N-nu...
-Mai, mai, mai, dar aveam curaj, nu gluma. Sa vedem cum te scăpăm de el.
Îmi dădu parul la o parte, descoperindu-mi gatul. Buzele sale se apropiara, depunând sărutări umede.
-Bl-Blane...
Conștiința îmi spunea ca ce tocmai făceam era total greșit, dar nu puteam sa mă împotrivesc. Era ceva la el ce mă oprea... sa fie oară... atracție? Era vreo șansă să fiu atrasa de demonul înfometat din fata mea..? Nu... era imposibil...
-Mirosi absolut delicios Melody... , îmi șopti la ureche, apoi senzația de plăcere fu înlocuită de durere ascuțită. Colții sai îmi străpunsera pielea pentru a treia oară, iar eu mă luptam cu senzația de somn ce punea încet stăpânire pe mine.
-Somn ușor Melody...
Ploapele mi s-au închis fără voia mea, iar eu am simțit cum sunt luată pe sus și așezată pe ceva moale. "De ce " era singura întrebare ce îmi bântuia mintea în acel moment....
