Părea relaxat, iar ochii săi căpătasera din nou nuanta aceea de albastru ce te face sa te topești. Parul sau auriu era nearanjat, dâdu-i un aer sălbatic, dar și incredibil de sexy. Mă privea zâmbind, cu o mana așezată sub cap.
-Îmi spui și mie ce cauți aici?
-Ce? Nu te bucuri sa mă vezi?
Ce întrebări stupide! Normal ca mă bucuram sa-l văd. Dar oare era bine ca el sa știe asta..? Nu am răspuns. Doar mi-am muscat buza de jos violent, pana ce am simțit gustul metalic al sângelui.
-Și tăcere e un răspuns Melody...
Am înghițit în sec îndepărtându-ma. Eram mai obosită ca niciodată, dar totuși aveam un vampir în pat! M-am dus la dulap, dar apoi mi-am amintit ca nu ma puteam schimba din cauza lui! Ce situație idioata...
-Nu ești obosită?
-Ba da ... dar se pare ca voi dormi pe podea în seara asta.
Am privit spre perna rostind de trei ori " Ridica-te", apoi m-am așezat cât de comod am putut pe podea și am închis ochii.
-Vino aici, Melody. Nu te pot lăsa să dormi pe podea în propia camera...
-Sa știi ca e chiar confortabil. Mersi de grija. Acum, lasa-ma sa dorm!
L-am auzit pufnind nemulțumit, în timp ce se ridică si în mai puțin de o secunda ajunse în dreptul meu. Am încercat sa-l ignor pe cât am putut, dar fluturașii din stomac nu îmi dădeau deloc pace.
-Ce vrei să...
Dar n-am apucat sa continui ce aveam de zis, pentru ca m-am trezit aruncata în pat de doua brațe puternice.
-Blane!
Ochii săi albastrii de mai devreme s-au preschimbat în ochi demonici, de culoare roșu aprins. Îmi zâmbea... dar nu dulce și inocent, ci exact ca fratele sau, ceea ce mă făcu sa tremur incontrolabil. Cum de era capabil sa își schimbe stările de spirit atât de repede!? M-am ridicat ca fulgerata, îndreptându-ma cu pași lenți și calculați spre ușa. Doar ca Blane se pare ca îmi ghicise intențiile, pentru ca apăru imediat în fata mea și mă trânti de ușa.
-De câte ori sa iti spun Melody! NU POȚI FUGI DE MINE!
-Dar pot măcar încerca!
L-am lovit intre picioare, ieșind cât de repede am putut din camera. Alergam ca o nebuna pe holurile pustii ale castelului, nestiind exact unde. În goana mea, am dat peste un vampir chelner ce ducea o tava cu mâncare delicioasa.
-Mă scuzați! am zis eu la repezeala, continuând sa alerg.
Se pare ca ajunsesem la ușă ce dădea în curtea exterioara. Am apăsat pe clanța, în fata mea deschizându-se un peisaj deplorabil... Toți copacii erau arși de vii împreună cu orice planta, căpătând acum o nuanta de gri necricios. Singura planta încă în viață, era o tufa de trandafiri negrii atât de frumoși și totuși atât de rari. M-am așezat pe o piatra lângă ei, amintindu-mi de trandafirii de acasă... Chiar îmi era dor de ei...
-Frumoși nu?
Am tresărit, întorcăndu-ma spre fratele mai mare al lui Blane ce mă privea superior. Asta era prima oară când sta atât de aproape de mine fără a mârâi sau fără a încerca să mă omoare. L-am privit preț de o clipa, ceea ce a fost de ajuns sa îmi dau seama ca arata exact ca Blane... Ochii, parul, zâmbetul... Totul aducea cu Blane al meu...
-Da... sunt minunați... Totusi ce s-a întâmplat cu restul plantelor..?
-Blane le-a ars de vii.
-Blane..?.De ce..?
-Asta obișnuia sa fie locul favorit al mamei noastre... Blane doar a vrut sa scape de orice îi putea vreodată aduce aminte de ea ...
- Și tufa..?
-Ea e singura ce nu a putut fi arsa... Blane a încercat de nenumărate ori, dar se pare ca floarea e imuna...
Se lasă o liniște ciudata, iar eu nu voiam decât ca Blake sa plece și sa mă lase singura cu gândurile mele.
-De ce fugeai?
Întrebarea m-a luat prin surprindere, așa ca doar mi-am privit picioarele goale, gândindu-ma la o minciuna suficient de credibila.
-Um... mi s-a părut ca sunt urmărită de o fantoma, am înganat eu cu privirea în pământ.
-Wow... Te-ai gândit mult la minciuna asta?
Nu i-am răspuns. Aparent picioarele mele goale erau mult mai interesante.
-Aici erai Melody..! striga Blane venind spre mine.
-Nici sa nu te gândești sa mă atingi!
-Melody eu...
-Monstrule! Ce voiai sa-mi faci!
Ochii mei scăparau de furie, iar când încerca să mă tragă spre el, m-am concentrat rostind de trei ori " Ridica-te ". Acum vampirul era în aer, unirea citindu-i-se pe chip.
-Melody! Pune-ma jos! Îți ordon!
-Altfel ce!? Mă omori? Nu mai sunt așa de neajutorata sa știi! Și sa fie clar ca nu îți voi mai permite sa te joci cu mine!
Încerca să vină spre mine, dar l-am ridicat mai sus întorcăndu-l cu capul în jos.
-Tarfa mica ce ești!
-Sa nu îmi vorbești așa! Nu ai dreptul!
M-am înfuriat ai mai tare, irosindu-ma ca un rac.
-Pune-ma jos Melody!
-Nu! Și dacă tot suntem aici, sa vedem ce alte vrăji mai pot face.
Am zâmbit malefic gândindu-ma la un nor de ploaie. Imediat acesta apăru desupra lui Blane, lăsând sa cada stropi imenși.
-Asta meriți pentru tot ce mi-ai făcut!
În următoarea secunda am simțit o mana pe umărul meu și colții lui Blake cum îmi străpung pielea. Apoi totul se întunecă...
