16. Complicații

7.2K 424 20
                                    

       Băiatul ăsta e imposibil... Cum îmi voi face eu temele acum...  M-am așezat pe podea, deschizându-mi cartea la prima pagina. Se pare ca trebuia sa transcriu vraja asta afurisita de o suta de ori.
-Poți sa dai mai încet!?
-Huh? Scuze, nu te aud! E prea tare muzica.
Răspunsul lui infantil m-a făcut sa îmi dau cu cartea în cap.
-Ugh...!
L-am privit, mușcându-mi neintenționat buza. Era atât de drăguț... cu chipul sau angelic... se pare ca avea ochii închiși și atenția îndreptată spre muzica, pentru ca nu a băgat de seama ca mă holbam insistent la el.
-Te mai holbezi mult? spuse cu un zâmbet.
Cum era posibil?! Eram sigura ca are ochii închiși.
-Um... uh...ce..? Eu? Visezi tipule.., spunând asta m-am întors la vraja mea și am început sa scriu.
Ochii nu voiau sub nicio forma sa stea în carte, așa ca se îndreptara din nou pe vampirul ce stătea tolănit în pat. Abia acum am observat  ca nu purta obișnuitele sale haine regale, ci haine normale: niște blugi strâmți, un tricou negru și un medalion cu un craniu la gat.
-Melody, sa știi ca nu...
Dar nu apuca sa își termine propoziția, pentru ca cineva dădu buzna în camera.
-Domnule... Va rog sa mă iertați ca va deranjez, dar regele a poruncit sa veniți cât mai repede la el.
-Am dat de belea, Thomson?
-Nu domnule... e vorba de război... se pare ca se pregătește un nou atac.
-Bine... Spune-i ca vin imediat.
Vampirul facu o plecăciune scurta și pleca. Îl priveam pe Blane cum se schimba în mai puțin de un minut, datorita vitezei sale inumane, apoi se apropie de ușa.
-Vreau sa stai aici, Melody. Este un ordin! apoi pleca.
Un ordin? Și de când mă rog îndeamnă asta ceva pentru mine? Am apăsat pe clanța, dar apoi mi-am amintit ca aveam roba aceea stupida de vrăjitoare pe mine, ce îmi îngreuna considerabil mersul. " Pfff.. încă nu mi-am luat hainele din camera mea..." M-am uitat prin jur, căutând o soluție.
Atenția mi-a fost îndreptată spre dulapul lui Blane, unde pe lângă hainele acelea pompoase pe care le purta zi de zi, am găsit și haine normale. Mi-am luat o pereche de blugi albi rupți și un tricou alb, vizibil prea larg pentru mine. Mi-am lăsat picioarele goale, pentru ca Blane purta 45, iar eu doar 40 și am ieșit hotărâtă din camera. Nu mi-a fost prea greu sa găsesc Sala Tronului, având în vedere ca mai fusesem pe acolo. Am crăpat puțin ușa , putând sa-l văd pe Blane și fratele sau stand în fata regelui.
-Se pare ca dușmanii noștrii s-au gândit ca a fost pace prea mult timp... Am încercat sa ajungem la o înțelegere cu ei, dar de geaba...
L-am auzit pe rege oftând adânc.
-Sunt deja prea bătrân și satul de toată chestia asta cu războiul... Dar voi sunteți tineri și în putere fii mei. Vreau sa începeți sa va antrenați. Veți participa la război...
M-am cutremurat... Dacă I se întâmplă ceva lui Blane... ce Dumnezeu era în capul regelui!? Dar stai... de ce îmi pasa mie..?
-Eu zic ca e timpul sa folosim arma secreta, tata, spuse Blake și am putut sa aud un suspin din parte lui Blane.
-Dar frate... nu crezi ca e prea devreme..? Melody nu este experimentata... are nevoie de timp, tata... așa poate sa fie ucisă cu ușurință.
-Trebuie sa fiu de acord cu Blane , fiule. Fata este începătoare, dar nu pot nega nici ca are potențial. Ar fi păcat s-o pierdem atât de ușor.
Am răsuflat ușurată. Nici măcar nu mă pot imagina pe un câmp de lupta..! 
-Însă timpul este scurt... Nu m-as mira sa fim atacați intr-o săptămână sau chiar mai puțin... trebuie sa fim pregătiți. Veți începe antrenamentele mâine la prima ora, atât voi cât și fata. Liberi!  Eu trebuie sa discut cu generalul planul de atac.
Băieții făcură o reverență scurta, venind acum cu pași hotărâți spre mine. Am intrat în panica, închizând ușa fără pic de zgomot, apoi ascunzându-ma în spatele unei draperii.
-Ce ai de gând sa faci cu ea frate?
-Nu știu... Dar dacă I se întâmplă ceva, jur ca nu mi-o voi ierta niciodată.
Nu am putut opri un zâmbet. Nu si-o va ierta niciodată? Domnul mare și tare tine la mine?
-Awe..., am spus, uitând complet ca trebuia sa tac.
Blane venea acum direct spre mine, dar s-a oprit la doi pași distanta zâmbind. " Vezi tu..."  M-am cutremurat. Am dat de belea din nou, așa-i...?

------------------------------------------------

Hey dragilor! :))) încă un capitol... Nu ezitați sa-mi lăsați părerile voastre! Pentru mine contează enorm de mult! Mersi tuturor celor ce îmi citesc cartea! ♡♡ ^.^

La media este regele.

Răpită de un vampir( În curs de editare)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum