- Pana mâine te voi scăpa de povara provocată de aceste puteri nefolositoare....
-Ești nebuna dacă cumva crezi ca eu te voi lăsa să îmi iei puterile!
-Ai semnat un contract, fata prostuță.
Am făcut ochii mari.
-Huh, și ce scria în contract..?
-Ca tu accepți sa devi proprietatea mea atât cât vreau eu...
Zâmbi, lăsând la iveala niște dinți ascuțiți, ce păreau piliti de curând.
-Acum... unde am pus parul de monstru...
M-am uitat panicata prin jur după ingredientul căutat de ea, găsind pe un raft un borcanel micuț. Am rostit ușor " Ridica-te", aruncându-l direct în cuptor.
-Ei, cred ca mai am unul jos. Fi cuminte pana mă întorc. Doar nu vrei sa iti inrautatesti și mai tare situația așa-i?
Când am auzit ușa închizând - se, i-am arătat degetul din mijloc, apoi am scos sticluța cu puterile mamei din buzunar. Proasta de vrăjitoare nu avea nicio idee ca era la mine. Am zâmbit scurt, căutând în disperare un plan de scăpare... Mi-am amintit de cartea de vrăji aflata în geanta de pe birou. Am rostit vraja de levitație, apoi am început sa răsfoiesc cât de repede am putut cartea de vrăji. Poate puteam transforma vrăjitoarea într-un șoarece... Nu, prea banal... Am găsit o pagina intitulata " CUM SA OMORI O VRĂJITOARE"
1. Infige-i un cuțit din argint în inima.
2. Spânzur-o, apoi arde lesul.
3. Arde-o pe rug, dar nu înainte de a-i tăia capul și de al îngropa. Dacă nu faceți asta exista riscul ca vrăjitoarea sa ne întoarcă sub forma de spirit mult mai puternica ca înainte și sa posede un alt corp.
Pai, eu n-aveam rugul, dar cred ca mergea și cuptorul... Totusi, pentru asta trebuia sa ies de aici... M-am uitat în jur după vreo posibila cheie, dar n-am găsit nimic. Am început sa răsfoiesc cartea în speranța că voi găsi ceva, dar tot ce am găsit a fost o vraja de transformare... Stai! De transformare! Puteam transforma cusca în orice altceva..! M-am concentrat rostind cuvintele magice. Tot ce am văzut a fost un fel de fum în jur și niște oracaieli de broasca. Când în sfârșit ceata de risipi, m-am putut vedea libera lângă o broasca raioasa ce mă privea plictisit.
-Ce te uiți asa? N-ai mai văzut o fata ce încerca să scape din mana unei vrajitoare? Citește și tu Hansel și Grettel...
M-am ridicat în picioare, căutând orice m-ar putea ajuta. Atenția mi-a fost atrasa de o sticluța incolora dintr-un material ciudat și foarte gros, pe care scria "ACID".
-Perfect...
Pași grăbiți se auzeau pe hol și la scurt timp o cheie învârtită nervos în broasca. M-am ascuns după perdea, așteptând cu suflarea taiata. Vrăjitoarea dădu buzna în camera nervoasa, râzând isteric.
-Se pare ca ne jucam ascunsa... Ca sa facem jocul mai interesant, dacă te găsesc... Te omor pe loc! Ce spui de asta..? Suna bine așa-i?
Vrăjitoarea se apropia încet spre perdea, cu un pumnal de argint în mana. Nici n-am așteptat sa o dea la o parte, pentru ca am deschis capacul sticluțe și i-am aruncat conținutul direct în fata vrăjitoarei. Aceasta urla de durere cu ambele mâini la ochi.
-Așa te porti tu cu familia, Melody?! Ai uitat ce te-am învățat eu..?
-Tu... tu nu mai ești bunica mea! Ești doar o sluta ce trebuia sa moara cu mult timp în urma!
Spunând asta am împins-o direct în cuptorul încins și am închis repede capacul.
-Ti-am spus ca vei arde în focurile iadului tarfo!
Mi-am luat ghiozdanul, un plan al castelului de pe masa si cheia de la ușă, închizând -o în urma mea. Înaintam cu pași rapizi, încercând sa nu fac niciun zgomot. Conform planului, celulele erau la subsol... normal! Ca altfel nu se putea! După im șir lung de scări de piatra, am reușit sa ajung la subsol. La naiba, intrarea era păzită... Se pare ca eram nevoită sa folosesc "Seducerea" Am rostit repede descântecul, întrebându-ma dacă a funcționat. Răspunsul a venit imediat, după fetele pe care le făcuseră gardienii când mă văzuseră.
-Bună, băieți... Se pare ca Înălțimea sa, domnul Pierre v-a chemat...
-D-da a spus sa nu plec de aici sub nicio forma...
-Ei bine are nevoie de pentru o misiune mai importanta... Nu va faceți griji, păzesc eu pana va întoarceți... Acum plecați!
-D-dar...
M-am apropiat de ei șoptindu - le la ureche: Este un ordin...
Cat ai clipi, cei doi se făcură nevăzuți, eliberându-mi calea.
-Tantalai.
Am rostit o vraja ce a deschis imediat ușa, lăsând la iveala peste o mie de uși de piatra.
-O sa-mi ia o veșnicie..!
Dupa ce m-am uitat în peste 50 de uși, găsind lucruri pe care mi-as fi dorit sa nu le văd, am ajuns în sfârșit la ultimele... În aer se simțea din nou parfumul acela atât de cunoscut mie ce mă făcu sa alerg spre locul de unde venea. Înăuntru era Blane, împreună cu Blake, dar nici urma de sora lor...
-Blane! am strigat printre lacrimi de fericire. Chiar tu ești! Mi-ai lipsit enorm amice!
Dinăuntru se auzi un " Melody..." slab.
-Da... eu sunt... îmi pare atât de rău... atât de rău... e numai vina mea...
-Da, da, ne spui mai târziu. Acum scoate-ne de aici! se auzi vocea puternica a lui Blake.
Am început sa bolborosesc începutul vrăjii, dar am fost oprita de pași și țipete nervoase:
-Stai pe loc, vrăjitoareo!
În usa stătea în barbat înalt, bine făcut, ce ținea o fata blonda de par și un pumnal din argint exact la gatul sau... Am încremenit...
