Blane pov
Cum am putut s-o rănesc noaptea trecuta? Nu am vrut, dar trebuia s-o fac cumva sa tacă și sa se teama de mine. Și mama aia a ei... are impresia ca încă o poate salva... Eu zic sa se lase păgubașa. Fata e proprietatea mea de când s-a născut. Am știut ca ea e speciala... Am simțit ceva ciudat la nașterea ei... Atâta putere și puritate nu a mai fost văzută... Da... trebuie sa vina cu mine acasă. Simt ca doar ea poate pune capăt războiului de 116 ani... Si-n afară de asta, o vreau lângă mine... Nu știu de ce, dar o vreau...
Melody pov
Mi-am trântit cărțile în dulap plictisita. Chiar dacă aseară fusesem cât pe ce sa mor, mama a considerat ca totuși trebuie sa merg la școală azi. Ce tâmpenie... Și ca ziua mea sa se transforme într-un adevărat rahat, uite ca vine și prințul idioților ucigasi de bunici.
-Bună, Melody!
-Nici nu vreau sa te aud!
S-a încruntat și m-a trântit de dulap.
-De care ori sa-ti zic: TONUL!
-De câte ori sa-ti zic ca vorbesc cu tine cum am eu chef!?
Mârâi.
-Nu mârâi la mine! Nu ai dreptul!
Mă trânti încă o data de dulap, tăindu-mi respirația.
-În seara asta plecam.
-Ce vrei sa spui? Cum adică plecam?!
-Plecam, spuse simplu.
-UNDE?!
-Mergem pe alt tărâm.
-Ce?! Îți bați joc de mine?!
-Chiar deloc. O sa-ti placa acolo. Nu exista ființe vii, e mereu noapte, iar fiecare zi e o misiune de supraviețuire. În afară de asta imi vei fi donatoare NEMURITOARE, spuse zâmbind cu toți colții.
M-am cutremurat. Răpită de acasă?! Dusa pe un tărâm al groazei!? Mă crede tâmpită!?
-N-as veni nici dacă m-ai plăti!
-Cine a zis ca trebuie sa vrei sa vi? Te voi lua cu forța. Simplu.
Tremuram incontrolabil, privindu-i ochii de un albăstru innebunitor.
-De ce..? Ce vrei de la mine monstrule!? Spune-mi! Vrei sa iti fiu o simpla donatoare?!
L-am văzut ezitand.
-Spune!
-În tara noastră e război deja de 116 ani Melody... Când te-ai născut am simțit ceva în tine ce nu mai simțisem la nimeni înainte... putere... Și am crezut ca tu ai fi singura speranța de a opri războiul... Regele, care este și tatăl meu, m-a trimis în lumea voastră sa găsesc recruți pe care sa îi transform și sa îi aduc. Dar eu știu ca tu ești speciala... tu vei fi arma noastră secreta Mely, ce simt ca va pune capăt războiului... Chestia e ca nimeni nu trebuie sa știe... Altfel dușmanii noștrii ar veni după tine.
Eram uimita de ce tocmai auzisem. Am încercat sa zic ceva, dar tot ce mi-a ieșit pe gura a fost un geamăt.
-C-cred ca glumești...
-Mi-as fi dorit...
-De ce nu m-ai transformat încă..?
-Sa fi un vampir nu e cel mai plăcut lucru Melody... cu cât mai târziu, cu atât mai bine... Te voi duce întâi la tatăl meu...
-Ce? De ce?
-N-ai de ce sa te temi... Tata vrea sa para înfricoșător, dar are un suflet bun. El îmi va spune ce sa fac cu tine...
-Și chiar trebuie sa plecam în seara asta..? Îmi e greu sa las totul balta Blane...
-Am întârziat 16 ani Melody... plecam în seara asta.
-Dar îmi e frica... Și nici nu vreau sa plec măcar... De ce te-as ajuta..? Tu ești cel ce îmi chinuie somnul de când mă știu...
-Nu e vina mea...
L-am privit preț de o clipa pe vampirul ce stătea în fata mea.
-Bine... Oricum m-ai lua pe sus și dacă as refuza nu?
-Bingo.
Am oftat. A naibii viața. De ce nu puteam fi normala!?
