L-am urmărit cum se îndepărtează, apoi am ieșit mergând direct spre camera mea sa îmi iau niște haine. Nu mi-am imaginat ca noii donatori deja veniseră, așa ca m-am speriat când am văzut un băiat.
-Um, Bună... scuze ca am intrat așa, dar n-am crezut ca mai e cineva aici...
-Nu-i nimic, scumpete.
Scumpete? Oh wow, pai asta-i ceva nou.
-Deci... ce te aduce pe aici?
-Pai înainte a fost camera mea și ei bine mi-am uitat hainele aici.
-Oh... te referi la vechiturile alea? Se prea poate sa le fi aruncat...
-SA LE FI CE?!
-Da... scuze, am crezut ca sunt a nimănui. Totusi tu nu pari genul care sa poarte rochii și din astea...
-Pai... Am fost cam adusa cu forța aici... deci vechile mele haine sunt acasă.
-Pai atunci lasa-ma sa mă revanșez...
Băiatul de ridica și scoase o cutiuța din buzunarul gecii sale de piele neagra.
-Asta e pentru tine.
M-am uitat suspicioasa la mica cutie din catifea ce îmi era oferită, apoi la băiat.
-Hai ia-o...
-Ce e? am întrebat, învârtind-o în mana.
-Pai deschide-o și afla singura.
-Hmm... Mama a zis sa nu accept cadouri de la străini... Dacă e o bomba cu ceas înăuntru?
Băiatul își dădu ochii peste cap, luându-mi cutiuța din mâini. Când o deschise, am rămas fără cuvinte.
-Wow...
Înăuntru era un colier din diamante, o brățară și cercei asortați.
- Îți plac?
-La nebunie... Dar nu le pot accepta...
-Haide... Măcar atât pot face și eu...
-Cum de le-ai avut cu tine?
-Plănuiam sa I le dau vampiritei care m-a adus aici. Sa o mai îmbunez poate... Blondina aia îmi da bătăi serioase de cap...
Am zâmbit ușor. Tipul era chiar haios și destul de drăguț pot spune. Era saten cu ochi albastrii... Da... veșnicii ochi albastrii... De ce trebuie ca toti tipii pe care îi întâlnesc sa aibă ochi albastrii!?
-Vrei sa te ajut sa-l pui?
-Dacă vrei...
M-am întors, lăsându-i degetele lungi și subțiri sa își facă treaba. Era chiar plăcut sa simt și mâini calde, nu numai reci ca gheata.
-Gata. Arăți minunat...
M-am dus sa mă privesc în oglinda. Chiar arătam bine... colierul era incredibil...
-Îl ador! Mersi!
-N-ai pentru ce...
Nici n-am apucat sa îmi pun și celelalte accesorii, pentru ca Blane intra ca o furtuna în camera.
-Aici erai! Te-am căutat peste tot Melody! Ce faci îmbrăcată cu hainele mele și mai important, ce faci cu donatorul surorii mele?!
-Sora? Tu ai o sora?
-Asta e cel mai puțin important acum.
-Hopa... probleme în paradis... păi eu va las porumbeilor. N-am motive sa mă bag.
- Ar fi mai bine pentru toți.
-Uite ca pentru mine n-ar fi. Nu mă lasa singura cu maniacul. În plus e camera ta, el nu te poate da afară.
-Melody... nu îți înrăutății și mai tare situația.
-Nu e deja de tot rahatul!? Huh? Răpită de un psihopat care mai e și vampir pe deasupra și adusa în castelul ăsta de coșmar. Iar acum când în sfârșit găsesc pe cineva ca mine, ai tupeul sa te porti așa?
-El nu e ca tine. Tu ești o vrăjitoare, nu uita asta.
-Ești vrăjitoare..? spuse băiatul dându-se câțiva pași în spate.
-Pai... da... dar nu e ca și cum am sa-ti fac rău sau ceva... sunt la început.
-Dar vei deveni din ce în ce mai puternica.
-Tu sa taci! am țipat enervantă.
-Sa nu îmi vorbești mie așa, Melody! striga, luând vaza de pe masa și spărgând-o de perete, foarte aproape se capul meu.
-Hey, amice... ia-o mai ușor... Fata vrea doar prieteni ok?
Băiatul se apropie de Blane, apucându-l de mana.
-Blane nu!
Dar pana sa ajung la ei, Blane deja îl trântise pe băiat de perete, strângându-i gatul cu ambele mâini, ura citindu-i-se în ochi.
-Blane stop! Îl omori! Te rog Blane!
Lacrimi amare îmi inundau chipul. Trebuia sa fac ceva... nu îl puteam lăsa să îl omoare... nu în fata mea și din vina mea. Dădeam cu ambii pumni în el, dar în zadar.
-Blane, dacă îl omori jur ca mâine mă omor și eu. Pentru ca nu voi suporta sa stau cu gândul ca un om a murit din vina mea!
Atunci Blane l-a eliberat pe saracul băiat, ce gafaia după aer.
-O doamne... ești în regula..? am spus aproape sărind la el.
-D-da... Cred... Mersi... Îți rămân dator.
-N-ai de ce...
Am fost surprinsa când băiatul mă lua în brațe, totuși nu m-am opus. Când mă elibera din îmbrățișare, am putut vedea în sfârșit camera goala în care ne aflam. Blane dispăruse fără urma...
