Bună tuturor! :))) Vreau sa va mulțumesc pentru vizualizări și aprecieri! Voi dați viața acestei cărți! ♡ Sunteți minunați și sper sa nu va dezamăgesc nici în continuare!
-------------------------------------------------
-Eu îl numesc " Iad...", se auzi o șoaptă din spatele nostru, dar nici eu, nici prietena mea nu voiam sa ne întoarcem. Ce s-a întâmplat, fetelor? Chiar atât de urat sunt?
Stăteam încremenită, inima bătându-mi nebunește. M-am întors, fără voia mea, spre un chip alb ca varul, cu doi ochi albastrii sclipitori. Cu toate astea bătrânețea îi albise parul ce odată fusese auriu.
-Maria Ta..., am auzit-o pe Tasha spunând.
-Ce căuta doua fetițe ca voi prin părțile întunecate ale castelului, huh?
-N-noi..., a dat Tasha sa spună, dar a fost oprita de rege.
-Știu deja motivul. Curiozitate... Dar dragele mele, curiozitatea poate ucide... Deci mai bine ați renunța la ea...
-Ce e locul ăsta? am înganat.
-Și tu cine ești, draga mea? Pe Tasha o știu, dar tu îmi ești necunoscuta...
Regele se apropie de mine, întepandu - mă cu una din unghiile sale neobișnuit de lungi.
-Hmm... interesant... Ai sânge pur. Cu adevărat interesant..., spuse privindu-ma intens.
Tot ce voiam eu în acel moment era sa plec naibii de acolo. Și eu care credeam ca Blane e Prințul Ciudatilor... uite ca l-am găsit și pe rege...
-Foarte bine. Tasha, du-te în camera ta. Dar tu Melody... tu vi cu mine.
------------------------------------------------------
Regele mergea în fata, iar eu parcă eram obligata de o forță invizibila sa-l urmez. Nu știam ce avea de gând, dar nici nu voiam sa aflu așa ca m-am concentrat, murmurând " Ridica-te!"
Însă tot ce am văzut a fost zâmbetul malefic al regelui și șoapte ciudate în capul meu. " Draga mea... micile tale trucuri nu îți merg pe mine, așa ca păstrează - ți energia pentru alte ocazii. " Deznădăjduita, am continuat sa merg fără a mă opune. Nici nu știu când am ajuns la o ușă mare mare din abanos. Regele o deschise fara a atinge clanța, trăgându-ma după el. Am intrat într-o sala mare, cu perdele din catifea, candelabre, obișnuită podea din marmura neagra și un tron imens cu cranii și șerpi sculptați.
-Bun venit în Sala Tronului, Melody. Fa-te comoda, avem mult de discutat.
M-am supus, așezându-ma pe podea. Am făcut ochii mari când l-am văzut pe Blane intrând în cameră, însoțit de o tânără roșcată.
-Măria Ta... Tata ..., spuse Blane făcând o plecăciune adâncă.
-Fiule... bine ai venit. Cine este tânără drăguță de lângă tine?
-Ea este Madame DeathFlame. Poate cea mai buna tânără vrăjitoare a tuturor timpurilor. Am adus - o pentru a-i fi tutore lui Melody, dar doar după aprobarea Mariei Voastre desigur.
-Pai mica Melody pare foarte talentata... Ai aprobarea mea fiule!
Îi priveam uimita pe toți. Eu chiar n-aveam nimic de zis în asta?!
-Mă scuzați, dar părerea mea nu contează aici?!
-Melody... tine-ti gura..! l-am auzit pe Blane spunând printre dinți.
-E în regula fiule. Se pare ca Melody nu știe ca nu ai voie sa vorbești decat când ești întrebat. Dar sunt sigur ca v-a învăța în timp.
-Da tata...
-De asemenea vreau sa te ocupi de programul ei și ei bine, de ea. Ar fi mare păcat sa pierdem un asemenea potențial.
-Da tata...
-Acum plecați cu toții... Am niște treburi de rezolvat.
- Hai Melody...
Eu mă uitam încă uimita la rege. Tocmai îl desemnase pe Blane babysitter?! Babysitter-ul meu!? Și un profesor?! Credeam ca măcar acum scap de școală...
-Melody! Am zis haide!
-Iar tu Melody, ești obligata sa îi îndeplinești poruncile fiului meu. Este un ordin. În caz contrar, voi lua masuri în privința ta.
Blane zâmbea satisfăcut. Nici nu voiam sa știu ce-i trecea prin minte în acel moment.
-Hai, Melody..., spuse de data asta suav.
M-am ridicat anevoie, urmându-i pe cei doi afară din Sala Tronului.
-Sa fie clar, eu nu mă voi supune niciodată ție! Crezi ca mă poți domina, dar îți voi dovedi ca nu sunt marioneta nimănui, mai ales a unui vampir idiot!
-N-ai de ales, păpușă. N-ai de ales....
L-am privit urat, îndreptându-ma spre camera mea cu pași repezi. Destul! Voiam sa fiu singura ... Am trântit ușa în urma mea, așezându-ma pe pat și închizând ochii. Jur ca dacă îl mai văd o singura data azi, voi vomita tot ce n-am mâncat! Asta îmi aduse aminte motivul plecării mele inițiale din canera: foamea... Dar ce puteam sa fac? Sa mă pierd iar prin asazisele "locuri întunecate ale castelului"? Sau as putea sta în camera mea, așteptând moartea prin înfometare? Asta i-ar conveni babysitter-ului meu nu? Ei bine, păcat ca eu mi-am propus sa-i fac sarcina de a mă controla imposibila...
