Hey..! Mersi din nou pentru vizualizări, aprecieri și comentarii! Înseamnă foarte mult pentru mine ca îmi citiți cartea! ♡ Dacă vreți dedicatii spuneti-mi.
-------------------------------------------
I-am urmărit cum dispar ușor, ușor din raza mea vizuala, apoi am luat harta și mi-am văzut de drum. Bun, deci eu eram în camera lui Blake și cum deja căutasem în aproape toate camerele din castel, mai rămânea bucătăria si locurile interzise...Și cum nu îl știu eu pe Blane vreun bucătar innascut, mai rămân doar locurile interzise... Oare chiar voiam sa fac asta..? Sa-mi risc viața pentru un tantalau maniac, mâncător de bunici? Offf... Al naibii chip angelic.
Am privit din nou harta, vizualizand cele trei drumuri pe care fusesem cu Tasha. Măcar știam ca cel întunecat era mult prea ciudat ca Blane sa se ascundă acolo... totuși nu știu ce sa zic despre celelalte doua. Am pornit cu pași hotărâți, ajungând mult mai repede la drumuri fara intuiția masculina a lui Kyle. " Încotro..." Am luat-o logic... Blane e un vampir, deci urăște lumina. Unu zero drumul palpaitor... Dar poate... Pe cine păcălesc, drumul palpaitor sa fie atunci... Am intrat într-un hol asemănător cu cel de lângă camera mea, doar ca mult mai sinistru. Pereții erau plini de tablouri cu regi și regine ce semănau cu Blane și fratele sau, deci probabil erau rudele...Am continuat sa înaintez, oprindu-ma în fata unui tablou ce îmi atrase atenția. " Blane Christian Thunderheart.. Cred ca ăsta e numele lui com..." Dar n-am apucat sa-mi termin propoziția pentru ca ochii din tablou se mișcara, fiind acum ațintiți spre mine. M-am dat doi pași în spate lovindu-ma de un alt tablou, din care au ieșit doua mâini fantomatice ce încercau sa mă sugrume. Am reușit cumva sa scap și sa fug de-a lungul coridorului, dar când am dat sa ies, am fost împinsă înapoi de o forță invizibila, ce m-a făcut sa cad. Șoapte răsunau în toată încăperea, iar ochii tablourilor erau toți ațintiți spre mine.
-Ce naiba...
M-am ridicat anevoie, încercând sa ignor ochii insistenți ce îmi urmăreau fiecare mișcare și m-am îndreptat în direcția opusa. Dacă nu puteam sa ies pe o parte, aveam sa încerc sa ies pe cealaltă. Mă plimbam printre tablouri sinistre cu șoapte ciudate la fiecare pas, pana când am ajuns în fata tabloului lui Blane. I-am aruncat o ultima privire înainte sa fiu trasa înăuntru de doua mâini puternice.
-------------------------------------
Vi s-a întâmplat vreodată sa nu știți dacă visați sau trăiți cu adevărat? Ei bine exact asta simțeam eu atunci... Nu mi-am închipuit niciodată va voi fi trasa într-un tablou... și sincer nu cred ca e chiar normal. Dar ce pot sa zic, orice e posibil în castelul ăsta blestemat...
Când am deschis în sfârșit ochii, mă aflam întinsă pe o canapea confortabila lângă o piscina spațioasă, cu palmieri în jurul ei.
-Oh frate... Am înnebunit de tot... M-am dus cu pluta departe... M-am ticnit ... M-am...
-Te-ai nimic. Ești perfect normala, mă rog, cât poți tu fi de normala.
L-am văzut pe Blane întins pe o canapea la fel ca a mea, în bikini, cu ochelari de soare, chiar dacă nu era soare.
-Care-i treaba cu ochelarii?
-Ce? Un vampir nu poate sa viseze ca sta pe o plaja sub razele soarelui?
-Hmm... ce e de fapt locul ăsta..?
-Tata a spus ca fiecare are dreptul la un loc al sau pe care il poate decora cum si cu ce vrea. Eu mi-am ales ăsta.
-Și fantomele..?
-Familia mea vrei sa zici? Sunt toți strămoșii noștrii și totodată și sistemul meu de alarma , la fel ca și lumina palpaitoare. Ai noroc ca n-ai sfârșit sugrumata sau trasa într-un alt tablou.
-Și celelalte holuri?
-Suntem cam vorbăreț azi... Celelalte holuri sunt locurile alese de tata și frate-miu.
-Doamne... dar sora ta? Ea nu are unul?
-Ea nu a vrut și cu asta gata cu întrebările, spuse dându-si ochelarii de soare jos și așezându-se pe canapeaua de lângă mine.
Doi ochii albastrii ca cea mai liniștită mare, mă priveau blând.
-Ce făceai aici Melody? Cumva mă căutai pe mine?
-Pfff... ce? Nah... mă plimbam și eu...
-Oh serios?
-Dap...
-Sa știi ca pereții au urechi Melody..., spuse zâmbind cu toți colții.
Mi-am mutat privirea în pământ, simțind o ușurare considerabila.
-Spune-mi Melody, ce-i intre tine și donatorul ăla uman huh?
-Nu e treaba ta... Ce? Detectez cumva gelozie?
-Pe ce ar trebui sa fiu gelos mai exact? Un uman?
-Știu și mie mi s-a părut ciudat. Mai ales ce I-ai făcut... Ce a fost cu chestia aia hmm?
-Omul a îndrăznit sa se rasteasca la mine, spuse simplu.
-Oh... deci tine tot de mândria ta prosteasca nu? am spus trista.
-Melody eu...
-Lasă Blane... Nici sa nu încerci sa îmi explici... Am înțeles...
M-am ridicat îndreptându-ma spre ușa din partea opusa.
-Melody...
-Da Blane?
-Ușa e în partea cealaltă, ăla e un dulap.
-Uh... da...mersi ca mi-ai spus...
M-am întors spre călcâie, apăsând clanța ușii. Înainte sa plec, am mai aruncat o privire în urma la vampirul ce privea în gol. O lacrima se prelinse pe chipul meu înainte sa fiu teleportata în sala tablourilor...
