-Unu, doi, tr...
-Melody stai!
M-am întors, dând de doi ochii albastrii scăldați în lacrimi. Era ciudat sa îl văd exteriorizandu-si în sfârșit emoțiile...
-Am fost un prost... Un tâmpit, idiot, poți sa mă numești cum vrei tu. Doar nu pleca... Niciodată în viața mea nu am simțit pentru o persoana ce simt pentru tine Melody... Am nevoie de tine... Fără tine mă simt incomplet... Trebuie sa mă crezi când îți spun că eu... te...
Îl priveam intens, încercând sa pătrund în mintea și sufletul lui... dar era impenetrabil...
-Eu te iubesc Melody... Se pare ca ai reușit sa găsești aceea mica parte a inimii mele ce este încă în viață...
Spunând asta mă strânse puternic la pieptul sau... Pentru prima oară de când sunt aici mă simțeam bine și în siguranță, protejata și poate nu atât de singura... Îmi lipseau ai mei, dar nu îl puteam lăsa... nu când avea cea mai mare nevoie de mine...
-Și eu te iubesc... Chiar dacă ești cum ești... și mi-ai făcut tot ce mi-ai făcut, nu pot nega ca țin la tine... atât de mult...
-Atunci de ce ai vrut sa mă părăsești..?
-N-am vrut...
Eram amândoi așezați pe iarba, unul în brațele celuilalt, privind spre Tasha și Kyle ce ne zâmbeau. Și uitasem de ei...
-Noi ar cam trebui sa plecam... Pa Mely... O sa-mi lipsești..., spuse zâmbindu-mi trist, înainte sa vina sa mă ia în brațe.
-Și tu mie blondo... pe cine o sa mai trezesc eu acum în toiul nopții hmm?
Am izbucnit amândouă în ras.
-Pa Melody... Știu ca n-am avut timp sa ne cunoaștem prea bine, dar surprinzător îmi vei lipsi...
- Și tu mie Kyle. Sa ai grija de prietena mea, altfel vei avea de suferit! Te previn de acum ca sa știi!
Kyle doar zâmbi, apoi se întoarse spre Blane.
-Pa, amice...
-Pa, Kyle, spuse Blane strângându-i mana.
-Sigur nu vrei sa vi cu noi..?
-Locul meu e aici...
-Bine atunci... Vreau sa păstrezi asta... Sa-ti amintească de mine... Eu am unul identic acasă... Îl păstram pentru cineva special și cred ca am găsit acel cineva..
-Mersi Tasha... E superb.
Țineam în mana un lănțișor pe care era scris "BFF". Ne-am făcut cu mana pentru ultima oară înainte sa dispară prin portal. Am mai stat ceva timp intr-o liniște confortabila, pana când m-am decis sa spun ceva.
-Vorbeai serios mai devreme..?
Blane mă privea curios.
-Despre ce iubito..?
-Sentimentele tale... Pentru mine... Chiar asta simți..?
-Te-as minți eu pe tine..?
-Chiar vrei sa răspund?
Îmi zâmbi, sărutându-mape creștet.
-Da, chiar vorbeam serios.
-Și eu...
Am stat așa privind stelele și sunt sigura ca am și adormit, dar am fost trezita de niște zgomote ciudate.
-Blane... Blane trezește-te...
Se pare ca adormisem acolo și sunt absolut sigura ca cineva sau ceva era în tufișuri.
-Blane... ,am înganat în șoaptă. Blane, trezește-te..! E ceva acolo...
Blane deschise ochii nemulțumit.
-Hmm..? Unde..?
-Chiar acolo... în tufi...
Dar n-am apucat sa îmi duc la bun sfârșit propoziția, pentru ca o săgeată cu capătul din argint țâșni din tufiș direct spre Blane.
-Blane!
-Aaah... doare a naibii de tare... scoate-o Melody... te rog... eu nu o pot atinge...
M-am apropiat de el, punând o mana pe pieptul sau și cealaltă pe săgeată.
-O frate... O sa te doară...
-Doar fa-o...
Am tras cât de repede am putut, urletul scos de Blane provocându-mi fiori și lacrimi.
-Sângerezi...
-Voi fi bine. Tu doar pleacă de aici...
O a doua săgeată țâșni din tufiș, dar de data asta Blane se feri.
-Melody pleacă! Te rog!
-Nu te las aici...!
-Melody, doar pleacă... voi fi bine, îți promit... mâine voi fi chiar lângă tine când vei deschide ochii.
Fără tragere de inima am luat-o la fuga peste dealuri abrupte, cu suișuri și coborâșuri, tufe de mărăcini și tot felul de plante agățătoare. Printr-o minune am reușit sa ajung la castel,unde am fost întâmpinată de vampiri îngrijorați.
-Unde e Prințul, domniță Melody..?
-Nu știu...
-----------------------------------------
Scuze pentru capitolul scurt, dar e destul de târziu, iar eu sunt foarte obosita.... mă voi revanșa maine cu încă doua mai lungi...
Mersi ca îmi citi cartea. ♡ Noapte buna tuturor... ☆.☆
