Boxerița (în curs de corectare)

Capitolul 4

 
     - Trebuie să practici un uppercut, mă sfătuiește Mark în timp ce mă ajută să îmi pun mânușile roșii. Dacă îl domini te asigur că o să câștigi și anul ăsta, Kim.

     Antrenorul meu era ferm convins iar eu nu puteam să îl dezamăgesc. Trebuia să mă antrenez în timpul liber până nu mai puteam dacă vroiam să câștig din nou.

  - De acord, doar spune-mi ce să fac.

  - Prima luptă va fi în trei săptămâni chiar aici contra unei fete de la Universitatea Baltimore, mă informează și eu îl ascult atentă. Poți să vi când vrei să te antrenezi deja știi ce să faci.

Am dat din cap.

  - A câștigat? Mark mă privește confuz.  Fata, a câștigat vreo dată?

  - Da, are două centuri de anul trecut. E puțin mai mare ca tine și are câteva kilograme în plus...  Crezi că poți cu ea?

  Strâng pumnii cu forță în mânuși.

  - Da, o să controlez, răspund sigură pe mine.

  Câteva minute mai târziu eram în fața unui manechin de gumă și practicam lovitura uppercut.

      Nu era mare lucru. Un uppercut era să lansez o lovitură sub barbă oponentului meu, dar brațul meu pur și simpu nu putea să o facă corect.

     Ceilalți erau răspândiți prin sală lovind la sac, sărind coarda sau în ring. Mark era lângă mine și se uita atent la loviturile date de mine. Era încruntat și se vedeau câteva riduri pe frunte și în dreptul ochiilor. Nu l-am întrebat niciodată vârsta, doar nu era să fac așa ceva, dar cred că avea în jur de patruzeci.

  - Trebuie să pui mai multă forță în braț, Kim. Controlează lovitura! Hai, tu poți!

     Dau din cap și strâng din dinți. Eram în contradicție cu mine. Eram disperată când mă presionau pentru ceva, dar în final presiunea era cea care mă inspira să câștig. Câteodată nici eu nu mă înțelegeam.

    Am pus toată forța în braț, cum a zis Mark. Mi s-a făcut cald așa că mi-am dat jos hanoracul jos rămânând doar cu un maieu roșu scurt și am continuat cu loviturile. Când am reușit să mă concentrez aud o voce.

  - Mark!

     Iar el? Nu, te rog! Hai Kim, concentrează-te, îmi spun singură.

     Matt era doar alt băiat imatur și inutil ca toti ceilalți de la Universitate, singura diferență era că lui nu îi era teamă de mine, dar asta nu schimbă nimic. Nu trebuia sa îl tratez diferit. Îmi va fi indiferent. Da, da așa. Scutur capul și mă concentrez pe forța brațelor lovind din nou și din nou, ca și când nu am auzit nimic.

     Mark se întoarce spre el și cu coada ochiului văd cum îl ia în brațe.

  - Matt! De când nu te-am mai văzut, ce ai crescut. Îi dă o palmă pe spate.

    Mă oblig să mă concentrez pe manechin.

  - Mama mi-a spus acum puțin timp că acum lucrezi aici. Am aici o lună și nu aveam nici o idee. Mark râde.

  - Ce mai face mama ta? Și frații tăi? Sunt bine?

  Matt dă din cap.

  - Perfect. Maria e și ea pe aici. Mama îți trimite salutări. Își întoarce capul și se uită la mine surprins. Ia uite! Acum te antrenezi la box cu unchiul meu?

  Mark era unchiul lui Matt? Matt era nepotul lui Mark? CE? Era vreo glumă?

     Voiam să îi răspund ceva cu sarcasm lui Matt, dar Mark vorbește primul.

  - Îl cunoști? Mă întreabă surprins. Kim Lander e una dintre cele mai bune boxeadore.

     Și acum era când para putrezea. Închid ochii puternic si apoi îi deschid. Matt vine spre mine.

  - Kim? Nu te numești Alice? Întreabă cu o sprânceană ridicată.

  Mă întorc spre manechin.

  - Alice? Întreabă Mark râzând. Te-ai înșelat Matt. Din câte știu eu de când s-a nascut singurul nume al ei e Kim.

  - Da ăsta e numele meu, spun rece. Mark surâde.

  - Vezi? Bine, Kim continuă să exersezi la sac.

  Aprob bucuroasă că Mark m-a trimis la celălalt capăt al sălii. Îmi iau hanoracul și mă duc spre sacii de box. Mă pun în fața unui sac negru și încep sa lovesc ca nebuna, să îmi descarc rușinea ce am simțit-o când am fost descoperită cu minciuna.

     E indiferent, îmi spun singură încercând să mă conving.

     Un băiat numit Liam Crawford ce lovea sacul de alături rămâne cu ochii pe mine. Am observat cu coada ochiului că la început se uita la fața mea, care cred că era roșie de rușine și oboseală, dar după coboară privirea spre decolteu până la pântecul ce avea picături de sudoare.

      Mă opresc și mă întorc spre el.

  - Ai văzut ceva interesant sau ce, idiotule? Strig facându-i și pe alții să se întoarcă.

     Liam a albit la față.
  - Îmi cer scuze, eu... eu doar... doar am văzut ca ești supărată. Se bâlbâie și se întoarce spre sac și începe să îl lovească.

  - Da sunt, și? Mai privește odată acolo și îți sparg fața.

     Continui să lovesc sacul încercând să mă descarc cumva. Și chiar aveam nevoie. După o jumătate de oră îmi scot mânușile și plec de acolo.

     Mă speri așa tare când ies din sală și cineva îmi pune o mână rece pe umărul gol. Impulsul meu e să îi dau un pumn și asta și fac.

  - Au!  Se vaită Matt ținânduse de obraz. Eu îmi continui drumul.

  - Hei! Tu ce ai? Îmi cere și se pune în fața mea.

  - Dă-te la o parte sau nu răspund.

  - Nu trebuia să te pui așa, adică, uită-te aici! O să mi se învinețească până mâine, îmi arată obrazul și râde indiferent.

  Eu strâng pumnii și îmi privesc picioarele ce dintr-o dată erau interesante. Eram prea nervoasă că m-am facut de râs când a aflat numele meu adevărat. De ce? Nu am nici o idee, doar eram supărată pe restul lumii și asta era tot.

  - Nu te-a pus nimeni să mă sperii așa, o meritai. Trec pe lângă el. 

  - Nu poți să rămâi într-un loc mai mult de zece secunde?

    Mă întorc spre el.

  - Ce? Eu nu fug...

  - Acum nu , slavă Domnului. Așa că... Ce îmi spui de minciunica ta Kami?

     Roșesc. Mă provoca și nu aveam o problemă din a-l lovi din nou.

  - Mă numesc Kim, îl corectez.

  - Bine Kim ce îmi spui de asta?

  - Știi ce îți spun? Spun ca nu trebuie să îți dau nici o explicație nici ție nici nimănui. Pa. Îl ocolesc și plec din nou.

      Nu a durat mult până când Matt să mă oprească trăgându-mă de mână de data asta ca să nu mai fug. Îmi trag imediat mâna dintr-a lui ascunzând-o la spate cu speranța ca nu a văzut nimic dar era prea târziu. După fața lui se nota că a văzut.

  <  Proasto, de ce nu i-ai dat una bună când a trebuit?  >