Boxerița (în curs de corectare)

Capitolul 11

     Liam, băiatul ce era și el la box în același program ca și mine ( cel care s-a uitat la decolteul mei ) era în fața mea cu garda ridicată.

  Fără să mă gândesc de două ori mă apropii de el și îi dau un pumn în barbă și două jabs direct în nas. Încearcă să-mi dea un uppercut, dar îl evit. Nervoasă că a încercat asta îi lansez unul la fel ceea ce îl lasă pe jos cu nasul sângerând.

  Nu eram nervoasă pe băiat, era doar o luptă de antrenament. Dar eram nervoasă pe mine pentru că am fost așa proastă să cad în pariul lui Matt, deoarece era evident că el știa că voi pierde.

  Liam se ridică ținându-se de corzi și își șterge nasul plin de sânge. Îmi pare rău pentru că băiatul trebuie să suporte consecințele furiei mele dar el s-a oferit voluntar să lupte contra mea, așa că nu ar fi trebuit să fie important.

- Poți continua? Îl întreabă Mark.

- Da, sunt bine. Răspunde Liam.

Ridicăm din nou garda și începem să luptăm din nou până când aud o voce oribilă.

- Salut unchiule Mark.

- Matt ce bucurie să te văd.

Strâng pumnii în mânuși și îi dau o lovitură foarte tare în ochi lui Liam ce sigur o să i sevfacă vânăt în câteva secunde. Acesta îmi dă o lovitură în coaste ceea ce a durat un pic iar alta pe care o opresc cu garda.

- Ce se întâmplă? întreabă încet Matt pe unchiul său,arătându-mă cu degetul.

     Îi dau un picior în piept lui Liam ceea ce-l face să se miște în spate apoi îi dau un pumn în barbă.

- Același lucru mă întreb și eu, azi a fost un pic cam sălbatică. Îi răspunde încet Mark. Tu ești prietenul ei nu știi nimic?

- Nu, nu am nicio idee de ce poate fi așa.

   Făcând contact vizual cu cel mai mare idiot din lume îl lovesc pe Liam înainte ca el să poate reacționa de vreo formă. Cu o lovitură în ureche, una la ficat și una în obraz a căzut direct la piciorele mele.

  Văzându-l pe Matt, plină de curaj îmi scot mănușile și cobor din ring pe partea opusă lui direct spre vestiare și apoi pregătită să plec. În timp ce îmi scoteam bandajele de la mâini telefonul meu sună îl iau și răspund.

- Da?

- Săracul băiat, nu ai nici o remușcare pentru că l-ai lăsat în halul ăla? Își bate joc Matt de la capătul celalalt.

Iau telefonul de la ureche și mă uit la ecran.

- De unde naiba ai numărul meu? întreb surprinsă și deranjată.  A fost Maria, nu?

- Nu, nu a vrut să-mi dea numărul tău. Dar prietena ta Alice e foarte amabilă. Să locuiești cu ea ar fi trebuit să ți se lipească și ție un pic de umor, nu crezi?

- Tu ești tâmpit sau ce vrei?  Vrei să rămâi la fel ca Liam?

El râde. Puteam deja să-mi imaginez râsul său șmecheresc ce îmi strica mie ziua.

- Nu o să mă lași așa.

- Ce te face să crezi asta, inutilule?

- O să ne vedem vineri la opt, frumoaso! îmi răspunde punând accent pe ultimul cuvânt.

Mă înroșesc toată.

- Cum mi-ai zis? Matt a închis. Matt! Matt! strig crezând că o să îmi răspundă.