Boxerița (în curs de corectare)

Capitolul 31

- Intră Kim, spune directoarea și arată spre scaunul din fața ei. Te rog, ia loc.

- Mulțumesc.

Pe scaunul de lângă se afla o femeie cu părul negru și cu ochelari roșii. Avea pielea albă și nu era deloc slabă. Pe sacoul ei galben avea o legitimație pe care scria "vizitator".

- Ți-o prezint pe doamna Julia Vanucci, membru al comisiei de la Universitatea din Miami.

Ea îmi întinde mâna în semn de salut.

- Kim Lander, mă prezint.

- O plăcere Kim, răspunde zâmbind.

Julia nu avea accent britanic la care auzul meu se obișnuise ci unul nord-american ce mi se părea ciudat să îl aud în Anglia. Directoarea se uită atent la mine.

- Probabil nu ai nici o idee de ce te-am chemat...

" știu destul de bine de ce " răspund în mintea mea.

- ... așa că o să spun direct. Universitatea Gilmore are un program de transferuri, în care tu ai fost sugerată de către noi și solicitată de Universitatea din Miami.

Eu aprob din cap. Era nasol că m-au chemat cu o oră înainte de lupta finală, ca să îmi zică tot ceea ce eu știam de acum o săptămână de când îmi spusese Haley. Le-am cerut lui Alice și Maria să mă acopere puțin la Marc până terminam eu de vorbit cu directoarea. Amândouă au acceptat deși nu erau încântate de ideea de a mă transfera.

Oftez. Voiam să plec de aici cât mai repede.

- Dacă alegi să te transferi Universitatea din Miami, noi îți vom oferi o bursă întreagă, o locuință și orice program de știință dorești să alegi, spune doamna Julia Vanucci.

- Nu va fi nevoie de o locuință, am familie în Miami.

- Bine, în cazul acesta ai un avantaj, nu?

- Da, cred, spun incomodă.

- Am auzit și că practici box, adaugă Julia.

- Așa este.

- E bine, Universitatea din Miami are de asemenea un club de box, asta dacă te interesează.

Mă uit un moment la directoare. Aceasta privea fiecare mișcare făcută de Julia ca și cum nu îi făcea plăcere sau nu avea încredere în ea. Desigur că nu îi făcea plăcere, doar o făcea să piardă una din studente, ceea ce pentru ea însemna să piardă bani.

- Nu e nevoie să iei o decizie acum Kim, spune directoarea luându-și privirea de pe Julia și concentrându-se asupra mea. Știu că în câteva ore vei avea o luptă importantă și ceea ce nu vrem e ca să te facem să pierzi, nu?

Îi aruncă o privire Juliei.

- Adevărat, răspunde aceasta.

- Mulțumesc.

- Nu contează deloc că nu alegi în momentul ăsta, în realitate ne așteptam la asta, continuă Julia. Așteptăm răspunsul tău în decurs a două săptămâni.

Dau din cap cum că am înțeles ce îmi ziceau.

- Trebuie decât să vi în birou la mine să îmi spui decizia, iar eu le voi comunica celor de la Universitatea din Miami, lămurește directoarea.

Dau din nou din cap. Eram sigură că păream o proastă în acest moment, dar mintea mea era albă de fiecare dată când se discuta de acest subiect.