Boxerița (în curs de corectare)

Capitolul 10

   Lumea începea să se strângă în tribuna terenului de fotbal. Nu eram o înfocată a fotbalului, nu știam nici măcar regulile jocului. Nu aveam nici un interes pentru fotbal.

   Fotbalul era cel mai popular sport la Universitatea Gilmore iar directoarea ne obliga pe toți să participăm.

Cerul e înnorat, cred că nu întârzie și o să vină o furtună. Alice avea o umbrelă trimisă de bunica ei și Maria avea altă umbrelă, din nefericire nu am nu aveam niciuna ci doar eram îmbrăcată ca de vară, un tricou și pantaloni scurți. A fost o decizie greșită.

- Doamne ce vânt! exclamă Maria așezându-se lângă noi în tribună.

- Îmi va strica părul, spune Alice trecându-și mâinile prin păr.

  - Ah, erai coafată? Râde de ea Maria.

Echipele de fotbal erau deja pe teren făcându-și încălzirea. Furtuna începea să se dezlănțuie.

- Acum machiajul meu va curge, se smorcăie Alice.
- Stai te-ai coafat și machiat, de ce ? întreb confuză. Totul pentru o partidă tâmpită? Alice se uită la mine ofensată.

- Motivul meu este punctul roșu de acolo și-mi arată jucătorul cu numărul cinci.

- Cine este el?

- Paul Wright, îmi spune ca și cum ar fi fost chestia cea mai evidentă. Aseară mi-a zis " te văd la meci " încearcă să îi imite vocea.

- Stai! oprește-te aici. Cum s-a întâmplat asta? ce am pierdut? eram confuză.

- Ieri după ce ne-am întors de la Starbucks l-am urmărit pe Paul până la Cafetărie apoi m-am prefăcut că o să cad în fața lui iar el m-a ajutat să mă ridic. Și așa că aici mă are.

- L-ai urmărit pe Paul? și te-ai prefăcut că o să cazi în fața lui? nu a fost rușinos?

- Nu ... a fost frumos. Avea vocea de îndrăgostită.

- Vin acum, mă duc în dormitor să mă schimb, deja îmi e frig.

Cobor scările cu grijă să nu cad, părul era plin de apă. Când să cobor ultima treaptă dau de Matt. Mă opresc în fața lui care avea părul ud și curgea apă din el și zâmbetul său era același ca de obicei.

- De ce-ai plecat ieri de la patinaj fără să îmi spui?

- Pentru că trebuia să plec.

- Cenușăreaso, tu ești? râde de mine, iar eu îi dau un pumn în braț.

- Niciodată nu ți se termină repertoriu de glume proaste față de mine? întreb deranjată.

- Nu, cred că nu. Cu tine doar îmi ies, simplu. Apoi se uită la mine de jos în sus. Și la tine a venit vara?

- Taci, vrei? și tu ai pe tine niște pantaloni scurți. Doar că el mai avea și un hanorac gri ce îl încălzea, iar eu începusem să tremur.

   - Păi bineînțeles că am pantaloni scurți deșteapto. Sunt jucător, dar tu ce scuză ai?

- Închide gura, Matt. Chiar ești jucător de fotbal? e patetic sunt o echipă pierzătoare. Anul trecut au la bătaie cu douăzeci de goluri.

- Asta a fost pentru că anul trecut eu nu am fost aici.

- Ție ți se spune modestul, nu? spun cu sarcasm.

Pentru un moment tace și doar se uită în ochii mei. Uram când făcea așa ceva pentru că mă obliga să mă uit în altă parte, mă emoționa.