Boxerița (în curs de corectare)

Capitolul 28

 
  Mașina roșie a lui Matt era parcată peste stradă. Era identică cu cea a Mariei, numai că al ei era albă.

- Unde mergem? Întreb când Matt pornește motorul.

Nu mă îngrijoram prea mult de locul unde vom merge. Aveam încredere în el, dar curiozitatea nu mă lăsa să tac.

- Cunosti farul din Eastbourne? Intreabă el, fiind înca tens.

- Farul din Eastbourne? repet surprinsă. Nu... parcă nu mai era voie să urci acolo.

  Matt ridică din sprancene.

- Asta e ceea ce crezi tu.

Îmi  aduceam aminte că am văzut de câteva ori farul de la distanță, dar niciodată nu mi-a trecut prin cap să îl vizitez. Nu a durat mai mult de zece minute până să ajungem acolo, farul era mult mai mare decât mă gândeam eu. Drumul cu mașina a fost puțin incomod. Matt încă era supărat și nu avea intenția de a spune ceva. Eu pe de alta parte nu știam ce să spun.

- Haide, îmi cere Matt când îmibdeschide ușa de la masină.

Când am călcat pe nisip m-am strâmbat, simțind cum teneșiivmei se adâncesc în nisip. Nu e că nu aș fi știut asta, doar că am fost luată prin surprindere, nu era ceva la care m-aș fi gândit în ultimul timp.

- Dar ce...?

  Matt isi dăvochii peste cap, puțin distrat, dar fără îndoială încăcera supărat și nu puteam evita să nu mă simt vinovata.

  - E doar nisip.

- Îmi va intra în șosete, mă plâng și scutur picioarele de nisip. Haide odată.

  Îl urmaz pe Matt până la scarile farului care aveau un lanț cu lacăt și cu o pancardă de "NU TRECETI!"

  - Ești sigur că putem urca?

  - Se presupune că nu, și arată spre pancardă, dar cui îi pasă? domnișoarele primele.

  Mă aplec și trec de lanțuri apoi urc numeroasele scări cu Matt în spatele meu. Farul chiar era înalt, încercam să nu mă uit în jos altfel aș fi început să zbier ca o fetiță mică.

Respir ușurată când ajungem sus, mă apropii de ușa de la camera de control dar nu se deschide? Mă întorc spre Matt.

  - E închisă.

  - Oricum nu am venit la camera de control.

  Matt se apropie de balustrada farului privind în depărtare, spre mare. Aici sus vântul era mai puternic, ceea ce îmi făcea părul să îmi intre în ochi.

  - Nu se văd prea multe, comentez uitându-mă la mare.

  Matt se întoarce spre mine.

- Asteaptă.

  Observ cum se îndreaptă spre ușa de la camera de control dar în loc să încerce să o deschidă  sau ceva asemănător, el apasă pe un întrerupător.

  - Ce era aia?

  Matt avea fața plinăc de iluzie amintindu-mi de un copil mic, mă ia de mână și mă trage până  la balustradă.

  - Privește.

  La început am crezut doar că îmi imaginez, dar nu era așa. Luminile farului, ce tocmai le aprinsese el, se învârteau asemenea unui radar, ceea ce m-a făcut să zâmbesc. Până acum nu văzusem nici un far funcționând.

  - Incredibil!

  Îmi venea să îl întreb dacă se simțea mai bine, dar nu îndrăzneam. Avea privirea pierdută în depărtare ca și cum se gândea la același lucru. Când am crezut ca vom rămâne în liniște o bucată bună de timp, el se întoarce spre mine.