Boxerița (în curs de corectare)

Capitolul 26

Matt a parcat mașina in parcarea din campus. Mă uit la ceas. Mai erau aproape zece minute pentru ca ora de chimie să înceapă. Încă mai aveam puțin timp să trec la dulap și să îmi iau caietul de notițe și un pix. Asta mă liniștea puțin, nu îmi plăcea să alerg ca o nebună prin campus atrăgând atenția.

După ce Matt îmi deschide ușa de la mașină cobor.

- Mulțumesc. Spun apoi îmi dau cu mâna prin păr.

- Cred că Barry știa ce face, comentează în timp ce se apropie de mine și pune mâna pe o șuviță de păr.

Mă uit la mâna lui acuzător.

- Ia mâna! Și îi dau una peste mână.

El râde.

- Bine, amaro, cum vrei. Spune și pune o mână după umerii meu și mă îndeamnă ușor să merg.

I-aș fi spus ceva sarcastic ca să ia mâna de pe mine dar nu am zis nimic. Doar că și eu mi-am pus o mână pe el înconjurându-i mijlocul. Nu mă mai deranja să fiu așa aproape de el. Privindu-l discret în timp ce el se uita la mine am putut observa că zâmbea.

- Scuze, doar voiam să mă asigur... mă ți în brațe?

Ridic capul brusc și măresc ochii.

- Tu chiar că știi să faci din cele mai bune momente un dezastru.

- Vrei să spui că ăsta e unul dintre cele mai bune momente ale tale? Continuă făcându-mă să mă înroșesc.

- O să îți dau un pumn pe care nu îl vei uita, Matt Wilson, jur că o să o fac. Îl ameninț cu toate că știam că nu o voi face.

Matt râde și mă apropie mai tare de el cu mâna. De data asta eu sunt cea care zâmbește.

Desigur că zâmbetul mi se șterge când Arielle Fitzgerald se apropie de noi imediat ce intrăm în curtea universități. Avea niște pantaloni atât de scurți încât puteau să îi numești chiloți și un maieu foarte strâmt.

- Matt! Se apropie de noi, sau mai bine spus de el. Bună Matt!

Nu pot să nu îmi dau ochii peste cap. Mă bucur că el nu a putut observa reacția mea.

Fata, fără demnitate, își pune mâinile după gâtul lui. În momentul ăsta mintea mea își imagina cum îi rupeam nasul. Dacă mă gândeam bine nu era chiar atât de rău. Scutur capul și mă separ de Matt ca aceasta să îl poată îmbrățișă mai bine. El doar îi pune o palmă pe umăr.

- Pe unde te-ai ascuns Mattys?

- Eram cu Kim. Răspunde el zâmbind.

Îi arunc o privire supărată lui Matt. Mă enerva că nu făcea nimic să dea acea cățea jos de pe el. Nu pot să nu strâng din dinți pentru a nu face vreo prostie. Trebuia să plec cât mai repede. Atunci mi-am dat seama că ceea ce simțeam era gelozie.

La naiba! Chiar eram geloasă? Eu? Da eram. Dar pentru mine și orgoliul meu Matt putea să facă cu viața lui sau cu Arielle sau cu orice altă fată ce voia. Îmi era indiferent.

Un sunet mă scoate din gânduri. Recunosc tonul de apel pus pentru sora mea. Era momentul perfect de a-i mulțumi pentru că mă scapa de situație.

Matt și Arielle se întorc spre mine în timp ce eu căutam telefonul în buzunarul blugilor.

Genial. Asta era scuza perfectă ca sa plec odată de lângă ei.

- Trebuie să răspund, pe curând. Spun rece fără a putea ascunde supărarea când văd că fata încă era agățată de Matt.

Fără să aștept un răspuns de la ei , răspund la telefon și plec spre clădirea principală la dulapul meu.