Boxerița (în curs de corectare)

Capitolul 9

     Urăsc iarna.

   Mă făcea să duc dorul zilelor toride din Miami. Și pe lângă asta am fost obligată de Alice și Maria să merg cu ele la patinuar în centrul Eastbourne.

- Îți închiriez niște patine, spune Maria toată un zâmbet.

- Ești nebună. Nu știu să patinez, am crescut în Miami nu e multă gheață pe acolo.

Ironia era că existau câteva piste de gheață în Miami, dar nu am fost niciodată la una. Părinții mei munceau mult, iar sora mea, Haley studia la universitate și nu avea timp să vină cu mine.

- Nici eu, relaxează-te.

    Se așează pe bancă lângă Alice ca să își pună patinele.

- De acord.

Mă așez lângă ele și încerc să-mi scot teneși, mă uit la patine.

- Serios, chestile astea sunt sigure?

- Da. Tu doar încalță-te.

  Era multă lume de la universitate ce patina pe gheață cu prietenii sau în pereche. Mă întrebam ce naiba caut eu aici, acum puteam să fiu în dormitorul meu la căldură, în pijama bând o ciocolată caldă.

Mă închid la patine și mă ridic. Dacă nu era Maria care să mă țină de umeri aproape cădeam.

- Relaxează-te.

La naiba! Era dificil să mergi pe patine. Îmi simțeam picioarele nesigure, că dintr-un moment în altul se vor rupe. Cum pot, încerc să merg la intrarea pistei de gheață.

Alice și Maria intră pe gheață cu toată încrederea, ca și cum s-ar fi născut pe gheață. Mulțumesc mult, acum eram singură și trebuia să mă descurc. Mă țin cu mâinile de marginea pistei și încep să mă mișc ca un robot.

Voi cădea, știu sigur, gândesc îngrijorată. Când încerc să intru pe gheață nici nu pun bine un picior că și cad în genunchi.

Un băiat de la asistență, de vârsta mea, se apropie tot un zâmbet și mă ia de brațe să mă ridice.

- Gata te ridic eu. Mă uit urât la băiat.

- Mulțumesc, dar pot și singură.

Era o minciună, pentru că nu voiam să accept ajutorul nimănui, dar riscam să pierd un dinte. După ce l-am speriat pe băiatul zâmbitor de la asistență cu ajutorul gardului de la pistă încerc să mă ridic. Bine, bine. Aici suntem. Îmi zic singură.

  În depărtare pot să o văd pe Arielle Fitzgerald. Surpriză! Azi avea o fustă mai scurtă decât cea de pe terenul de fotbal. Oare nu îi era frig? Sau nivelul ei de curvă întrecea frigul ce sigur îl simțea. Lângă ea era Logan Mars, cel mai bun prieten a lui Matt și alți băieți pe care nu îi cunoșteam, dar toți o înconjurau pe Arielle de parcă ar fi o regină. Dintr-o dată toți se uită la mine. Îmi dau ochii peste cap și îmi continui drumul.

Din păcate nu a ieșit cum voiam eu și după câteva secunde mă clatin în față. Înainte ca fața mea să atingă gheața cineva mă prinde de mijloc.

  Am rămas agățată în brațele lui Matt. Nici mâinile nici picioarele nu atingeau solul și asta mă frustra. Uram să mă țină cineva așa și exact asta făcea el cu mine acum.

   Încep să dau din mâini și din picioare ca o fetiță mică, să îmi dea drumul.

- Liniștește-te, liniștește-te, gata te las jos, râde Matt tare.