Boxerița (în curs de corectare)

Capitolul 18

       Am dormit bine toată noaptea, fără vise. Nu aveam chef să ies din cameră toată ziua, dar stomacul meu nu era de acord.

Mă ridic din pat și cobor spre bucătărie îmbrăcată în pijamaua mea cu rățuște. Coborând scările aud pe mătușa Elena râzând ca o nebună, Matt spunând nu știu ce prostii și Haley plimbându-se în tocuri.

  Ce avea Matt de le făcea să râdă în halul ăsta?

   Cu ochii întredeschiși din cauza somnului intru în bucătărie unde erau cei trei. Matt mă privește șmecherește din cap până în picioare, Haley îmi zâmbește iar mătușa se ridică și vine spre mine. Mă ia în brate și arată spre Matt.

  - Băiatul ăsta e magnific! Are un simț al umorului incredibil, Kim.

  Încerc să zâmbesc dar nu reușesc. În acest moment voiam doar un castron de cereale cu lapte să îmi calmez stomacul și să mă întorc în dormitor să dorm.

   - E singurul care îți înțelege glumele proaste, spune Haley.

  Încep să râd.

  - A înțeles gluma cu piatra, spune mătușa râzând, încă ținându-mă în brațe.

   Asta era ceva măreț. Nimeni nu înțelegea gluma cu piatra, bine nu era că nu îl înțelegea nimeni doar că nu te făcea să râzi deloc.

  - Vrei să iei micul dejun, scumpo?

  - Da, te rog.

  - Vrei să îți pregătesc niște clătite a la Haley? I-am făcut câteva lui Matt, spune sora mea și arată spre farfuria goală din fața lui.

  El mă privește prefăcându-se inocent și se șterge cu un servețel la gură.

  - Nu Haley, mulțumesc. O să mănânc cereale sau altceva...

   Ea se simte ofensată.

   - Mi-ai respins clătitele Kim?

Râd deși sunt pe jumătate adormită.

  - Bine, bine. Dă-mi una.

  - Cum merge cu boxul, draga mea, întreabă mătușa în timp ce mă așezam la masă.

  - Bine, de fapt...

  - "BINE" strigă Matt. Eu nu aș zice că bine... Ar fi trebuit să o vedeți cum l-a lovit pe un băiat acum două săptămâni.

  Ele încep să râdă. Nu era de râs, tâmpitul de Matt.

  Nu era în planul meu ca ele să afle forma în care l-am lovit pe Zack. Ar fi pus întrebări și atunci ar fi trebuit să le spun despre întâlnire, iar dacă le spuneam nu mai scăpam de ele curând. Amândouă erau fanele glumelor, mai ales pe seama mea.

  - Pe cine ai mai lovit acum surioară?  Glumește ea în timp ce învârtea o clătită.

  - Era doar antrenament, poate am întrecut puțin măsura.

  Înainte să mai aibă ocazia să spună ceva telefonul începe să se audă sunând în toată casa. Mătușa Elena se duce să răspundă.