Boxerița (în curs de corectare)

Capitolul 19

  
    Nici eu nici Matt nu aveam mașină. Mătușa a plecat cu a ei iar Haley a plecat cu iubitul ei, de care nu aveam nici o idee de existența lui până azi, în mașina ei. Așa că nu am avut ce face decât să mergem până la stația de autobuz care nu era departe de casă.

   Doar ce îmi pusesem haine curate pe mine și deja transpirasem de la mersul pe jos.  În schimb Matt era fresh ca o salată, ca și cum căldura de Miami nu îl afecta deloc.

  - De ce te uiți la mine? Întreabă cu o sprânceană ridicată.

  Roșie în obraji, pentru a nu ieși mai bine în evidență mă întorc spre partea cealaltă.

   - Nu mă uitam la tine.

  - Desigur că da.

  - Ba nu.

  - Ba da.

  - Bine, da! Recunosc enervată

   El doar râde văzându-mă supărată. Nu a durat mult și autobuzul a apărut. Urcăm în autobuz și luăm loc. Matt se uita pe geam zâmbind. Se pare că era fascinat de clădiri și de oamenii ce treceau pe stradă.

  - Cum ți se pare? Îl întreb.

  - E mai frumos decât mă așteptam, se întoarce spre mine și arătă spre geam.

  - Este.

  - De ce ai părăsit locul ăsta ca să te duci la Eastbourne? Nu înțeleg.

   Oftez nervoasă.

  - Nu, știu că nu o să înțelegi.  Murmur destul de încet ca să nu mă audă.

  Înainte să îmi dau seama am ajuns la stația de la supermarket. Trebuia să ne grăbimsă găsim un pui pe care să îl umplem, dacă nu voiam ca mătușa să își dea seama de tot ce am făcut în lipsa ei.  Sigur că dacă vedea bucătăria și hârtia arsă în chiuvetă, nu o să mă mai lase singură în casă.

  - Ia un căruț, îi spun lui Matt.

  - De ce eu? Întreabă amintindu-mi de un copil mic.

  Îmi strâng mâinile la piept. Privirea ce i-o arăt în acest moment nu aș fi putut să o exprim în cuvinte.

  - Bine, bine. Spune ridicând mâinile în semn de predare. Doar nu mă privi cu ochii de taur nebun.

    Mă întorc cu spatele la el ca să pot zâmbi din cauza "taur nebun".  Doar nu o să pierd orgoliul râzând în fața lui pentru forma în care m-a insultat, nu?

  Câteva secunde mai târziu Matt se apropie împingând un căruț.

  - Bine, hai să mergem.

   Trecem de ușile automatice și intrăm într-un magazin remodelat. Coridoarele erau schimbate și nu mă puteam orienta.  Cred că asta va dura puțin mai mult decât ne-am așteptat.

  Mă întâlnesc cu privirea acuzătoare a unui om de la securitate ce se uita la noi cu răceală. Asta era ce uram cel mai mult când intram într-un magazin. Erau mulți paznici și te priveau ca și cum ai fi hoața secolului și chiar te făceau să te simți așa deși nu erai. Mă încrunt și îmi iau privirea de la acel paznic.

  - Și? Unde sunt puii? Întreabă Matt.

  - Și eu de unde să știu?