Mi Princesa

Capitolul 10

Kaily P.O.V

Intru în clasa aglomerată și mă uit în jur după un loc liber. Prima zi de facultate și mă simt tot ca în prima zi de școală generală. După o privire mai amănunțită găsesc un loc liber mai aproape de fereastră și mă duc să mă așez acolo. În fața mea stă un băiat cu părul negru și scurt care mă privește zâmbind imediat cum mă așez. Avea ochii negri și un ten mult prea deschis în comparație cu culoarea părului și a ochilor.

-Bună! spune și se întoarce la mine cu un zâmbet tâmp.

-Pa! îi spun și îmi scot un caiet din geantă.

-Ce-am făcut? spune și ridică mâinile în semn de pace.

-Nimic, zic fără a reuși să-i șterg rânjetul ăla de pe față, doar că așa sunt eu, mai rea.

-Hmm, eu n-am nimic împotrivă, îmi plac fetele rele, spune el ridicând din sprâncene.

-Știi cui îi mai plac fetele rele, spun și mă apropii de el cu același zâmbet și privire ca a sa.

-Cui? spune și pare că mai are un pic și mă sărută aici și acum la cum se uită la buzele mele.

-Iubitului meu! și cu asta îi dau cu caietul din mâna mea în cap cât să-l doară destul de tare.

El geme de durere frecând-se cu o mână în creștetul capului și eu nu mă pot opri din râs. Mult prea naiv, mult prea naiv... El mă privește ușor amuzat, dar nu pare că ar fi prea convins de faptul că eu chiar spuneam adevărul mai devreme, ori asta ori pur și simplu nu-i pasă.

-Hai, că era să mă păcălești, spune și eu mă opresc din râs privindu-l încruntată.

-Să te păcălesc cu ce, colega?

-Cu faptul că tu chiar tu ai un iubit, spune și își pune din nou rânjetul ala pe buze. Apropo, eu sunt Adam, continuă și eu ridic din sprâncene când îl aud. Ce?

-Ai zis cumva Adam? întreb ușor dezorientată și stau să mă gândesc de unde știu eu numele ăsta.

-Da, e vreo problemă? spune și eu de-abia atunci îmi amintesc de unde știam numele.

-Hmm... și mama a fost cu un tip pe nume Adam, spun eu gânditoare și eu zâmbește.

-El e tatăl tău? întreabă și eu zâmbesc forțat.

-Nu, dar tipul a primit un glonț în cap ca și cadou de consolare de la unchiul meu, spun inocentă și el face ochii mari.

-Ce ai..

-Ia uite, a venit profesorul! spun și el se întoarce spre ușa pe care chiar intrase cineva, sper eu, profesorul.

Era un tip destul de înalt, îmbrăcat la costum și cu o servietă în mâna dreaptă. Avea părul șaten închis și ochii căpruii. Nu părea în vârstă, dar sigur era trecut de 30 de ani. Și... îmi părea cunoscut. Acesta își lasă servieta pe catedră și se întoarce spre clasă.

-Bună copii, începe acesta și clar sentimentu de generală revine în forță. Numele meu este Kadir Williams și vă voi preda acest curs de acum în colo.

Murmure de salut se aud prin clasă, dar eu sunt prea prinsă în al recunoaște pe tip ca să mai zic ceva. Așa, Kaily, pune-ți mintea la treabă și gândește-te ce rudă n-ai mai văzut tu de mult. Cine știe? Poate ai parte de încă o surpriză. Profu își mișcă privirea prin clasă și ochii i se opresc pentru câteva secunde pe mine ca apoi să se întoarcă spre tablă ca să scrie ceva. Eu nu fac nici o mișcare, cred că se auzise când îmi picase visa. Acum știu de unde îl cunosc pe tip. Fie că-mi e profesor fie că nu, jur că-l bat și pe el și pe procopsitul care l-a trimis. Și eu care îl credeam cel mai bun din familie...