Mi Princesa

Capitolul 31

Ajungem în fața restaorantului puțin în întârziere, datorita traficului. Afară este o vreme enervantă, prea răcoroasă și umedă. Un oftat îmi părăsește buzele în timp ce îl prind de mână pe Luis pentru a ieși din limuzină. 

-Sper să fie totul ok.

Îmi prind iubitul de braț și acesta mă conduce spre intrare. Dacă cineva cunoscut ne-ar vedea, probabil ar râde de felul tâmpit în care arătăm. Stilul "înaltei societăți" chiar nu mi se potrivește și după felul cum Luis își tot lărgește nodul de la cravată, pot să jur că și el se simte la fel.

-O să fie, princesa, spune în timp ce un tip ne deschide ușa de la intrare.

Luxul în care intrăm este unul atât de exagerat încât îmi vine să îmi iau câmpii. Nu pot spune că localul, decorat în auriu și bronz este lipsit de gust artistic, dar cu siguranță nu e unde mi-aș lua masa dacă ar fi să aleg. E prea împopoționat, încercând să pară cumva desprins din perioada anilor 20, cu detalii cu pene la masă, dar și pe pereți, cu multe flori albe și o muzică jeez cântând pe fundal.

-Nu mia fi așa încordată, îmi zice Luis la ureche.

-Dar nu sunt, spun în timp ce îi zâmbesc chelnerului care vine să ne întâmpine.

După ce îi spunem numele acesta ne conduce spre masa unde un domn și o doamnă puțin mai tineri decât părinții mei ne întâmpină zâmbitori. Se fac prezentările și apoi ne așezăm la masă. 

Domnul Dupan nu este francez de origine, ci elvețian în timp ce soția sa este franțuzoaică cu sânge pur. Doamna ne-a povestit că și ea este de asemenea creatoare de modă și că din pasiunea ei cei doi au construit firma. 

Îmi beau vinul liniștită și încerc să par interesată de povestea de viață a celor doi oameni din fața mea pe care nu i-am mai văzut niciodată și pe care probabil nici n-o să-i mai văd. Adaug câteva întrebări, chicotesc când și cei ceilalți o fac și îmi mai arunc ochii peste meniu în încercarea de a găsi ceva apetisant. Zadarnic.

-Cât despre tine, domnișoară Wild. Cum ai început să creezi? mă întreabă doamna Dupan și eu aproape scâncesc când observ că atenția mesei e acum asupra mea.

Trebuie să fac cumva să nu pară că vreau să fiu oriunde altundeva decât aici.

-Am preluat pasiunea ca să spun așa de la o prietenă de aici.

-Și ce noroc pe noi că ai făcut-o, corect? spune domnul Dupan și încă un rând de chicoteli timide acaparează masa. 

Mă uit la Luis care de când am intrat de comportă de parcă ar merge la astfel de cine festive: râde, glumește, îi face complimente doamnei și admiră butonii de la costumul domnului Dupan. Ba chiar are un aer deschis și intreține conversația... E clar, mătușa Samy a avut de-aface.

După încă câteva minute în care cei doi soți încearcă să mă descoasă, fără nici un rezultat, Luis iar începe cu poveste lui fantasitica cu logodna, plaja și apusul. Dacă o mai zice de multe ori cred că o să încep să o învăț și eu...

-Mă scuzați, spun și mă ridic de la masă. Revin imediat.

Mă îndrept cu pași un pic prea grăbiți spre baie pentru a mă revigora. Sunt atât de plictisită, dar și agitată în același timp că în drumul meu mai aveam puțin și dărămam un chielner. Ecoul tocurilor mele sună ciudat pe gresia din baie. Deschid apa rece și un val de euforia mă cuprinde în momentul în care aceasta face contac cu pielea mea. Închid ochii bucurându-mă de senzație și oftez pentru a suta oară în seara asta.

Această lumea și aceste haine mă sufocă, mă lasă fără vlagă, de parcă îmi iau toată esența din mine. Mereum am evitat "lumea bună", oamenii care vin în haine inconfortabile și scumpe și își povestec viața de parcă ar fi un roman de aventură. În momentul ăsta tot ce mi-aș dori ar fi blugii mei negri, rupți, maieul alb, strâmt și un pahar cu J&B, iar singura companie pe care aș vrea-o ar fi prietenii mei din LA de care deja mi-e dor. Eu m-aș mulțumi să stau cu ei întinsă pe o canapea veche pe Pistă decât să fiu acum aici în locul ăsta atât de scpum și sufonat.