Capitolul 12

6.2K 476 44
                                    


De la discuția cu tata de azi-dimineață nu am fost într-o formă prea bună. Pur și simplu nu prea sunt genul care e foarte emotivă și de-alte probleme dintr-astea. Pentru a mă înveseli echipa veselă a propus o seră de filme. Așa că uite-ne aici în fața ușii  casei lui Alessio și a lui Karol. Și prin noi înțeleg eu și Luis, fiindcă Caro nu știu pe unde umblă. E deja ora șapte și sincer eu mor de somn, nu cred că am șanse să prind mare parte din film.

-Ar trebui să batem? întreb în timp ce mă holbez ca proasta la ușă.

-Nee, spune iubitul meu și deschide ușa fără să se mai ostenească cu alte ospitalități.

Intrăm amândoi în casă și ne descălțăm în holul de la intrare. Nu e prima dată când intru în casa asta și totuși din nou mă uimește cu cât de mult spațiu este aici și cât de bine este organizat și mobilat. Mă întreb dacă așa au luat-o sau au mobilat-o ei.

-Am ajuns! strigă Luis dar nu primește nici un răspuns.

Se aude o bocănitură undeva la etaj și eu și Luis ne uităm unul la altul derutați. Se mai aude o dată o bufnitură și eu tresar surprinsă. Chiar când începeam să-mi fac griji cuplul vesel coboară pe scări... puțin cam răvășiți ce-i drept. Părul lui Karol e ciufulit și dezordonat, iar hainele ei sunt șifonate. Cât despre Ale care coboară în urma iubitei sale, el își trage un tricou în grabă peste cap și își aranjează fugitiv trecându-și o mână prin el. Amândoi gâfâie și sunt roșii la față.

-Am întrerupt ceva? întreabă Luis ridicând din sprâncene și pe mine mă bufnește râsul.

-Da!

-Nu!

Cei doi răspund în același timp și nu îmi pot da seama care ce a zis. Încep însă să râd când Karol îi dă una peste ceafă vărului meu.  Cei doi sunt așa de drăguți că îmi urcă glicemia.

-Deci, spune Alessio zâmbitor. Cum era cu filmul ăla?

Karol vine spre mine și mă smulge efectiv de lângă Luis, acesta mârâind în semn de protest. Mă trage după ea în living și începe să-mi arate diferite filme din colecția ei și a lui Alessio.

-Avem de dragoste...

-Prea siropos.

-Horror...

-Vrei să fac infart aici?!?

-Dramă...

-Mai de grabă plictiseală, valetul e mereu criminalul!

-Acțiune...

Stau și mă uit cruciș la seriile pe care mi le arată acum. Hmm... mereu mi-au plăcut filmele de acțiune, viața mea fiind așa de plictisitoare și monotonă că și proful de istorie ar adormi.

-De ce nu, spune într-un final și ea zâmbește fericită. Asta cred că e bun.

-Fast & Furious 8 să fie, spune Karol și ia DVD-ul din suport ca să-l pună în DVD player.

Mă uit la ușa de la intrare în living confuză. Băieții nu au venit încă și a trecut ceva de când eu și Karol alegem filmul. Și apropo de întârziați, pe unde o umbla Carolina? Îmi scot telefonul din buzunarul blugilor și mă uit la ceas. E deja șase și jumătate și ea a zis că va fi aici la șase. După ce am terminat programul s-a dus naiba știe unde și nu a venit încă acasă sau să fi dat măcar un semn de viață.

-Pe unde crezi că umblă Caro? mă întreabă Karol și eu ridic din umeri.

-La asta mă gândeam și eu, spun în timp ce îi trimit un mesaj roșcatei dispărute.

Mi PrincesaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum