Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 9

10.08.2016
Acest capitol este dedicat pentru văru'. Sper sa ai cea mai frumoasa zi dintre toate!

HANEUL

— Sunt bine aici, mulțumesc. îl refuz imediat.

— Nu mă face să repet. spune tăios.

Mă uit spre el cum își deschide brațele, fiind mai mult decât gata să mă primească. Am oftat și m-am așezat în brațele sale. Suga și-a strâns brațele în jurul meu și mi-a așezat capul pe umărul său.

Mă simt destul de ciudat să stau în felul asta.

Își pune o mână pe spatele meu și cealaltă pe sub picioarele mele și se ridică cu mine în brațe, iar eu îmi înfășor mâinile în jurul gatului său.

Deschid gura să spun ceva în semn de protest, dar verzului îmi anticipează mișcarea.

— Sh!

Suga începe să facă pași lenți spre o ușă de lângă baza scărilor și când ajungem în dreptul ei o deschide.

Camera era albă, iar mobilierul maroniu închis crea un contrast perfect. Singurul lucru ce ieșea în evidență era covorul pufos de culoare roșie din fața patului.

Suga mă așează pe pat apoi se întoarce să închidă ușa. Se întoarce spre mine și își arunca jacketa de piele pe un fotoliu de culoare albă din colțul camerei.

Îmi ridic picioarele de pe podea și ma dau puțin mai în spate, iar el râde ușor. Îmi face semn să vin spre el, dar nu mă mișc. Pe fața lui apare o încruntătură și îmi face semn din nou. Văzând că nu are cu cine discuta vine spre pat. Își așează mâinile pe marginea tricoului.

— Dă-l jos!

Îmi spune și pentru câteva secunde ezit, dar decid să nu mai încerc să îi testez răbdarea. După ce o ajut să-și dea tricoul jos acesta se îndreaptă spre ușă pentru a doua oară. Așează tricoul pe clanța din spre exteriorul ușii apoi o închide.

L-am privit curioasă, însă am refuzat să mă gândesc să-l întreb.

— Așa nu ne deranjează nimeni.

Îmi răspunde privindu-mă peste umăr, încuie ușa și se întoarce înapoi spre mine.

— Dar nu vreau să trebuiască să ne deranjeze cineva. spun înghițind în sec în timp ce el se prăpădește de râs.

— Ca să ieși îți trebuie cheia. spune simplu.

— Atunci dă-mi cheia!

—  În viața asta nimic nu e ușor.

Spune și cu o singură mișcare trage de pantaloni și de boxeri, apoi scăpa cheia acolo. Prefăcându-se că e o pură întâmplare.

— Scuze, mi-a scăpat! Ce neatent sunt!

Cum Dumnezeu se presupune că ar trebui să scot cheia de acolo?! Soartă stupidă!

— Vrei să cauti cheia? întreabă inocent.

— D-Da.

Spun printre dinți, simțindu-mă deja umilită în ultimilor hal. Oftez nervoasă și îmi pun mâna pe cureaua lui și o desfac încet.

Simt cum pulsul îmi crește și devine foarte cald. Îi desfac cureaua, șlițul, apoi îi trag pantalonii jos. Suga își scoate pantalonii și îi aruncă pe același fotoliu pe care și-a aruncat și jacketa. Se spre mine și strâmbă puțin din nas.