Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 13

H A N E U L

Îmi deschid ochii buimacă, dar spre surprinderea mea încă e noapte și nu pare să fie vreo urmă de lumina pe cer.

A trecut ceva timp de când nu m-am mai trezit în mijlocul nopții.

Poziția în care stau începe să devină incomodă, iar o durere începe să-mi acapareze coloana. Mă întorc pe cealaltă parte și îl observ pe Suga cum stă cu fața în sus, de asemenea, fără somn ca și mine.

Verzuiul fredona absent o melodie necunoscută mie. Încă nu a obervat că m-am trezit, dar nici nu sunt prea dornică să îi dau de veste.

Mi-am închis ochii la loc și am încercat să mă culc înapoi și să uit cântecul pe care îl fredonează cel de lângă mine pentru ca oricum e un lucru prea inutil ca să-l țin minte.

— Te-am trezit? întreabă în șoaptă.

— Nu. spun calmă, fără să-mi deschid ochii. M-am trezit singură.

— Hai aici.

Suga mă trage în bratele sale și îmi așează capul pe pieptul său. Îi auzeam înfundat bătăile inimii sale, iar inima mea a început să devină neliniștită. Am deschis ochii pentru că oricum orice urmă de speranță cum că aș putea să dorm la loc a fost pierdută.

Verzuiul își apropie gura de urechea mea până când simt că respirația sa îmi gâdilă urechea.

— Te vreau, Haneul.

Rostește încet și răgușit, încât abia am înțeles ce mi-a șoptit.

— Și eu. spun și încerc să-i vad uimirea pe față în tot acest întuneric. Vreau să te bat până să te potolești cu asta. spun și îi stârnesc râsul celui de lângă mine.

— O clipă am crezut că deja ai cedat. spune râzând.

— Așa ceva nu o să se întâmple. îi spun cât de arogantă am putut.

— Mai vedem, prințesă. spune apoi îmi săruta obrazul delicat.

Își apropie din nou gura de urechea mea și când eram pregătită să-i spun ceva dulce, începe să-mi fredoneze ușor în ureche melodia pe care o fredona când m-am trezit.

— Save me...

Pielea mi se face de găină la auzul slab al  acestor cuvinte. Când gura sa rostește aceste cuvinte, brațele sale se strâng și mai tare în jurul meu și sunt ușor lipită de pieptul său.

Într-un fel voiam să-l resping, să-l plesnesc eventual, dar pe cât de repede a venit aceasta idee, tot atât de repede am alungat-o din mintea mea.

Am să închid ochii, am să adorm, iar mâine voi uita și asta cum am uitat multe alte lucruri.

Ușa se crapă puțin, lăsând o rază de lumină, care provenea de la becul de pe hol, să intre în camera și să aterizeze pe fețele noastre. Când ne obișnuim cu lumina ce ne intra în ochi, o vedem pe SunHee cum stă în ușă cu un ursuleț de pluș în brate.

— Ce s-a întâmplat, buburuzo? o întreabă
repede Suga.

— Am visat urât, tati. spune încet.

— Hai aici! o chem și întind mâna spre ea.

Micuța se uită spre Suga, așteptând ca acesta să îi ofere și cel mai mic semn că este tot în regulă, iar acestea își așează mâna lângă a mea, arătându-i lui SunHee că poate să vina.