Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 25

POV. Haneul

În primul rând , vreau să îi mulțumesc foarte mult domnului Min Yoongi pentru faptul că după ce că m-a trezit din somn, mi-a băgat o poveste stupidă în cap ca să nu mai pot să dorm de grijă.
Evident că după ce au plecat ei, Dumnezeu știe unde, eu nu am mai putut să închid ochii. M-am dus la Sun-Hee și am stat acolo, dar nici acolo nu am putut sa dorm. Parcă eram și mai îngrijorată, dar nu știu pentru ce din moment ce Sun-Hee e lângă mine. Pentru fraierul ăla în niciun caz nu îmi fac griji, e băiat mare.
Mintea mea obosită începe să încropească un plan. Dacă le-aș câștiga încrederea încât să mă considere ca parte din familia lor și apoi să fug cu Sun-Hee?  În niciun caz nu plec fără ea de aici!  Cine știe ce ii vor face. Sigur au un scop dacă o țin aici. Probabil că o să o crească ei de mică pentru a se asigura ca are încredere în ei și nu o să se revolte niciodată și așa o să o poată exploata. Sun-Hee nu s-ar întoarce împotriva lor când o sa fie mai mare, riscul ăsta e scos din calcul, dar cu cele care nu sunt crescute de ei riscul ăsta e foarte ridicat.  Încă mă gândesc cum o să o fac pe Sun-Hee să vină cu mine, dar mai întâi să am ocazia să plec, iar refuzul lui Sun-Hee e ultima mea grijă.
Suga mă crede atât de proasta încât să cred că Sun-Hee e copilul lui?
E foarte tânăr, iar ea e destul de mare.  Totuși e posibil sa fie copilul lui care a rezultat ca o sarcină nedorită și mama ei a abandonat-o la el. Sun-Hee niciodată nu a vorbit despre mama ei biologică și nici  ceilalți. Cred că e destul de normal să întrebe de ea și să nu vrea să stea cu mame temporare.
Nici bine nu mi-am terminat gândul că aud un scârțâit de ușă. Un fior îmi traversează tot corpul și mă mișc involuntar. Îmi înfig mâna în saltea și încerc să îmi reglez respirația.  Îmi întorc mecanic privirea într-o parte și văd cum lumina de pe hol taie violent întunericul din cameră. Ușa se deschide complet și o silueta își face loc. Închide ușa la fel de încet ca nu cumva să o trezească pe micuța de lângă mine.  Doamne ce m-a speriat Suga!
Se apropie de pat și atunci pot să văd mai bine. Nu e Suga. Cred că acum e primul moment când îmi doresc cu atâta ardoare să fie Suga aici.

-Ce vrei Jin? întreb în șoaptă și mă ridic ușor din pat.
-Am venit să văd ce face Sun-Hee. îmi răspunde puțin cam greu.
-Ai venit să verifici dacă un copil e bine în timp ce mirosi ca o distilerie? întreb și trec pe lângă el.
-Nu miros așa rău. se apară și vine după mine.
-Pentru că ai alcool și în nas! spun puțin cam tare.
-Bine, miros a alcool, dar nu ca o distilerie. o ține pe a lui.
-Știi ceva? Nici nu îmi pasă cum miroși. Faci ce vrei că doar nu sunt vreo ruda cu tine. zic în scârbă și ies pe hol urmată de el.
-Haneul, îmi pare sincer rău.
-Jin, sincer nu îmi pasă.

Spun și plec în viteză fără să îl mai aud. Merg în bucătărie, dar un miros puternic de alcool și tutun mă face să mă strâmb. Îmi deschid ochii și îl vad pe V cum doarme pe jos și ține un picior al mesei în brațe.  Au băut până au ajuns sub masă?!

-Ce se întâmplă aici? întreb și privirile lor sunt pe mine. Voi ați plecat la băut?
-O păpușică cum ești tu nu trebuie să se bage în treburile bărbaților. îmi spun Jimin râzând.
-Păpușă? întreb nervoasă.
-A zis păpușică. ma corectează amuzat Kookie.
-Păi .  încep și îmi trec mâna prin par. Acești "bărbați"  vor ceva anume? întreb făcând ghilimele in aer.
- Un pat cald. spune repede J-Hope.
-Atunci, fiecare în camera lui și discutăm mâine.

Spun și îi trimit în viteză la culcare. Păpușică, auzi la el. O să îi dau o păpușică fix în bot.
Mă întorc pe holul întunecos. Se pare că Jin a stins lumina.
Ma gândesc ca mai bine nu ieșeam de la Sun-Hee din camera pentru că evitam pachetul asta de nervi suplimentari și în plus nu pot să mă mai întorc pentru că risc să o trezesc.
Mă ciupesc de ureche ca să nu-mi dau o palmă sau mai multe. Acum trebuie să merg în camera lui Suga. Nu mă încântă deloc să împart camera cu Suga în mod normal, dar după o seara de băut, mă îngrozește.
Merg spre ușa camerei și mă opresc ca să ascult. Nu se aude nimic. Doamne sper că doarme dus!
Intru în cameră și imediat o lumină se aprinde . Închid ușa și mă lipesc de ea. Îmi trebuie ceva timp să mă acomodez, dar reușesc. Lângă pat, pe jos, stă Suga râzând puțin de fața mea pentru că nu m-am obișnuit total cu lumina de la lampă.

-Stinge lumina. spun plictisita și somnoroasă.
-De ce? O să te topește cumva? întreabă batjocoritor.
-Normal că da. îi răspund în acelasi mod.
-Vino.

Spune și îmi face semn spre poala lui ca să mă așez. Nici nu mă gândesc să mă așez în bratele lui în starea în care e. Dau negativ din cap, iar el se incruntă .

-De ce? întreabă repede și tăios.
-Nu suport să stau în preajma cuiva care miroase a alcool. îl informez repede.
-Dar eu nu am băut nimic, cât despre haine, oricum le dau jos. spune și își arcuite jumătate de buze într-un zâmbet.
-Vrei să te cred? întreb pufinind.
-Vino să mă miroși.

Spune Suga sigur pe el. Mă duc spre el și mirosul de tutun și alcool sunt și asupra lui. Vede că mă strâmb și atunci râde ușor. Își pune o mână pe talia mea. Și mă trage spre el, dar eu tot încerc să-l resping.

-Nu mă refeream la mirosul hainelor. Strop de alcool nu a ajuns pe limba mea.

Spune și își zdrobește buzele de ale mele. Îmi linge buza de jos chiar dacă știe prea bine că nu mi-am deschis niciodată gura de la acest gest. Rânjește în sărut și în următoarea secundă palma lui îmi lovește fesele. Deschid gura de uimire, iar limba lui pornește în explorare. Într-adevăr nu simt nici gust de alcool sau tutun. E posibil ca el să se abțină?
Mâna lui îmi frământă una dintre fese, iar eu îmi pun mâna peste a lui în încercarea de a o îndepărta. Evident că mai rău face și își pune și cealaltă mâna, apoi mă trage spre el. Pieptul mi se zdrobește de al lui.
Se desprinde din sărut și mă privește în ochi ușor confuz. Își trece limba peste buzele lui ușor rozalii.
Eu abia acum realizez ce buze reci a avut, iar corpul lui este la fel de rece.

-Cum se face că într-un fel îmi răspunzi, dar parcă nu o faci. Parcă nici nu ești aici în brațele mele. rostește niște vorbe de filosofie.
- Tu încă nu ai înțeles?

Întreb și încerc să îi îndepărtez mâine, dar din nou îmi plesnește fesele, de data asta pe amândouă. Gem de durere și mă uit nervoasă la el.

-Ce nu înțeleg? întreabă repede și își fixează privirea pe mâinile mele.
-Eu nu te iubesc. spun și strâmb din nas.
-Nu încă. spune încrezător.
-Ai noroc că toată lumea are dreptul la vise. spun mai încet.
-Vreau să mă săruți. spune dintr-o dată.
-Am făcut asta. spun plictisită.
-Ba nu, eu te-am sarutat. spune serios. Vreau să mă săruți tu.
-Și facă te refuz cât pot eu de politicos? întreb, iar el rânjește.
-Dacă faci asta pot sa găsesc și alte metode plăcute pentru mine.
-Ce tot visezi? întreb serioasă.

Se apropie de gâtul meu și îl mușcă puternic, iar eu îmi acopăr un țipat surprins cu mâna. Își apropie gura de urechea mea și o linge ușor.

-Pot să te fac să nu mai mergi fără să îți fur puritatea. spune încet ca și cum nu eram singuri. Dacă îți dai seama cum, ai scăpat.

Spune și îmi mușca lobul urechii, apoi îmi face niște cerculețe cu limba în spatele urechii.
Nu pot să mă gândesc dacă îmi distrage atenția.
Încetează de făcut cerculețe și își apropie din nou buzele de urechea mea.

-Prințesa mea, te-ai gândit? întreabă pe un ton seducător.
-Nu am putut. spun respirând cam alert.
-Deci, nu știi. concluzionează mare detectiv. Înseamnă că mâine o să cam stai în pat.

Spune și pot să pariez pe orice că zâmbetul ăla tâmpit tronează pe fața lui.

______________________________________

Capitol nou stelelor!
Sper ca  a meritat așteptarea, chiar dacă v-am lăsat în suspans.

Ce credeți ca o sa ii facă Suga?

Sper ca nu v-am stricat seara/ziua.  E ora 02:16 asa ca nu știu când citiți. :)

#StelePeCer