Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 39

YUKO

Am lăsat apa să curgă în cadă în timp ce turnam lichidul colorat în portocaliu ce era menit să umple întreaga cadă cu spumă.

Tot ce mi-aș putea dori acum e să se termine cât mai repede și să-mi vad fratele. Sper că nu i-au mai făcut ceva în afara faptului că l-au speriat.

Îmi e groază de momentul în care îl voi vedea și o să-mi pună întrebări la care nu îi voi puteam răspunde. Cum aș putea să îi explic situația în care ne aflam încât să nu îl șochez sau mai rău, să-l fac să-i fie scârbă de propria sora când o să afle ce lucruri e pusă să facă.

Stând jos lângă cadă și plimbându-mi mâna în cadă îmi lăsam ideile să curgă asemenea apei calde ce umplea cada cu fiecare secundă care trecea.

Scârțâitul ușii anunța venirea lui Jimin în baie, iar mâna mea s-a lăsat moale căzând pe fundul căzii asemenea unei ancori pe fundul întunecat al marii.

Rând pe rând fiecare obiect vestimentar care îi acoperea corpul lui Jimin cădea pe gresia albă făcând un mic ecou ce suna mult mai tare în mintea mea.

Nu am îndrăznit să-mi îndrept privirea în altă parte decât suprafața spumoasă a apei. Prezenta lui Jimin mă apăsa și simțeam că pieptul îmi este strivit din ce în ce mai tare cu fiecare suflare a lui, fiind singura care se aude. Gândindu-mă la asta mi-am dat seama că mi-am ținut respirația destul de mult uitând de nevoia de oxigen.

Jimin și-a băgat rând pe rând picioarele, apoi s-a așezat de tot în cadă. Am oprit apa și am rămas la locul meu așteptând ca Jimin sa spună ceva, orice.

- Dae nu are nicio vină. îi șoptesc lui Jimin făcând un mic vârtej cu ajutorul degetului arătător în cadă. Am amenințat-o.

- Și ai pretenția să te cred, nu? întreabă Jimin pe un ton neașteptat de calm.

- E adevărat.

- Te afunzi mai rău. îmi spune Jimin prinzându-mi degetul. Spune cine te-a ajutat.

- Nimeni, am fost singură. spun adevărul de data asta.

- De ai făcut asta?

- Pentru că e fratele meu, îl iubesc. spun și îmi retrag degetul din strânsoarea lui. Știu ce a pățit acolo, am promis că îl voi lua.

- De ce nu mi-ai spus?

- Pentru că nu m-ai fi ajutat niciodată.

- De unde știi, ești sigură? întreabă trecând de la un ton calm la unul puțin iritat.

- Da, pentru că eu sunt doar o jucărie. spun și îmi ridic privirea spre chipul lui. Nu o persoană, o jucărie de care te saturi și într-o zi o să fie aruncată.

- Încetează. spune și își așează mâna pe marginea căzii. Și așa a fost o zi agitată, nu am nevoie de lecții de viață.

- Mai ales de la una ca mine, nu-i așa? întreb zâmbind amar. Până la urmă eu nu trebuie să gândesc pentru ca asta e rău.

- Yuko, dacă vrei să-mi strici și mai mult starea poți continua. spune în timp ce mâna lui se încleștează, iar eu dau înțelegător din cap, cum își dorește. Acum aș vrea altceva.

- Știu. spun și-mi aduc genunchii la piept. Dar săptămâna asta o să trebuiască să te joci cu altă fată.

- De ce? întreabă imediat și ochii săi negri și scânteietori mă cercetează amenințător.