Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 46

H A N E U L

Eram prea uimita de cuvintele brunetului ca sa mai pot riposta in vreun fel. Ma avea la mana si putea sa ma de-a in gat in orice secunda in care as fi indraznit sa ma revolt.

Mi-am fixat privirea pe undeva in spatele lui si incercam sa gaesc vreo cale de scapare. Mainile mi-au cazut pe langa corp fiind nefolositoare pentru mine.

Sa-mi vanda virginitatea.

Plec in noaptea asta de aici!

- Fii fata cuminte si o sa se termine repede.

Brunetul imi prinde incheietura si ma trage din camera in care mi-am petrecut ultimele doua ore. Ajungem din nou in receptia hotelului, motelului sau ce este locul asta!

- Asteapta aici, o sa vina Gaeko si o sa te duca in nou ta camera.

- Noua camera? intreb, iar expresia lui Dean nu se schimba vreo secunda.

- Nu sunt aici ca sa-ti mai raspund la intrebari.

Cu acest argument se intoarce in camera, unde am facut pozele si inchide usa facand un zgomot ce a scuturat intreaga cladire.

Am asteptat cateva secunde in liniste ca nu cumva Dean sa se razgandeasca si sa se intoarca inapoi la mine. Cand am fost destul de sigura ca Dean nu o sa mai iasa din camera am facut calea intoarsa si m-am indreptat cu pasi mici spre iesire, asigurandu-ma in continuare ca nu e nimeni care sa ma intrerupa sa scap din locul asta.

Am iesit din cladire si am simtit pentru prima data dupa mult timp ca sunt libera, insa ceva in sufletul meu refuza sa creada ca asta s-a intamplat.

Dar chiar sunt libera!

Nu puteam sa raman in fata cladirii si nici in aceasta roche oribila nu puteam sa mai stau.

Am reluat din nou drumul pe care l-am facut seara trecuta si spre surprinderea mea tarabele nu erau stranse sau inchise cum credeam, ci functionau si pe timpul zilei.

M-am apropiat de o taraba cu haine care nu era pazita de cineva si fara sa mai stau pe ganduri am luat repede un palton si m-am ascuns printre blocuri cat de repede am putut.

Desi imi doream sa scap de rochie nu avea cum sa îmi îndeplinesc dorința momentan.

M-am îmbrăcat repede cu paltonul și am ieșit dintre blocuri înainte sa intru în alte belele și mai dubioase.

M-am plimbat minute întregi printre oameni veseli și puțin cam euforici din cauza unui mic bar numit Exotic.

Nici nu vreau sa știu!

Deși singura mea cunoștință de prin locurile astea ar fi Loco, nu cred ca e prea folositor în momentele astea.

Totuși nici sa tot fac drumuri pe străzi pustii nu e folositor.

M-am îndreptat imediat spre magazinul lui Loco și era în acelasi locu în care l-am cunoscut.

Singurul lucru schimbat la el a fost costul alb ca spuma laptelui.

Acel băiat era tot în vitrina, dar se pare ca încetase sa mai strige.

- De ce nu-mi dai drumul? întreabă băiatul din coltul sau.

- Pentru că-mi ești simpatic și nu doar mie! ii răspunde Loco zâmbind. Uite cine ne vizitează, iepuraș! La Gradina Raiului se dau zile libere? întreabă blondul ironic.

- Hainele sunt schimbate, dar umorul este de aceeași calitate proasta. concluzionez sub privirea amuzata a omului din fața mea.

- Dacă cuvintele ar putea sa ma răneasca, m-aș arunca la picioarele tale, draga mea. îmi spune Loco și face o scurta plecăciune.