Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 27

POV. Haneul

-Nu sunt în stare să mă salvez nici pe mine.

Spun și cu aceste ultime cuvinte nu am putut să mai zic ceva, dar nici nu am auzit dacă Suga a mai zis ceva pentru că am adormit instant. Nici usturimea și nici durerea de cap nu au putut să mă mai țină trează.

POV. Suga

-Ba poți.

Spun, dar era cam târziu pentru că Haneul deja adormise. Am învelit-o ca nu cumva să răcească. Asta îi lipsea acum.
I-am zis că nu îmi pare rău de ce i-am făcut, dar am mințit. Îmi pare rău, dar nu pot accepta să nu mă asculte. Nu percep așa ceva. Nu din partea ei.
Ea trebuie să mă asculte cel mai bine dintre toți pentru că de la ea am cele mai mari pretenții.
Îi ridic ușor pătura de pe ea și îi analizez posteriorul. Are o culoare foarte aprinsă.
Normal că arată așa după ce i-am făcut. De ce să mă aștept la altceva?
Îmi duc mâna spre față și îmi dau seama că am plâns . Nici nu am realizat că am făcut asta.
O acopăr înapoi și mă duc în baie.
Îmi privesc reflexia. Stau în fața oglinzii și mă gândesc cum să fac ca să scap de starea asta.
Singurul lucru care îmi vine în minte e sa merg la Iseul. E greșit!
Eu spun că am sentimente pentru ea, iar după mă duc la Iseul?

-Ultima oară.

Spun și îmi privesc urât reflexia,apoi ies din baie.
Am luat o decizie pe care cel mai probabil o s-o regret mai târziu.
Ies afară și merg până ajung mai departe de casa mea, apoi sun la un taxi. După zece minute ajunge și mă urc în el. Îi dau o adresă care se află în apropierea celei adevărate.
După ce ajung plătesc și încep să merg. Imediat ajung la adevărata mea destinație.

-E ultima oară.

Șoptesc pentru mine și intru în casă. Deși e o oră târzie fetele tot se aleargă prin casă râzând.
Când mă văd se aliniază în fața mea și mă salută.

-Jucați-vă în continuare. le spun și ele zâmbesc. Unde e Iseul?
-În bucătărie.

Îmi răspunde una dintre ele, apoi fuge pentru că era alergată de altă fată.
Merg în bucătărie după cum a zis și o găsesc pe Iseul sorbind dintr-o cană. Probabil că e ceai.

-Iseul. spun și zâmbesc într-o parte.
-Yoongi.

Spune zâmbind cald,dar mie îmi dispare zâmbetul la auzul numelui meu. Iseul își dă seama de greșeală ei.

-Suga! spune repede.
-Ai noroc că mi s-a cam luat de pedepse în seara asta. spun și mă așez la masă.
-Și eu care credeam că o să mă pedepsești în seara asta. spun rânjind ușor.
-Mai vedem. spun și mă uit în cana ei. Mai ai mult?
-Nu. spune și varsă conținutul cănii în chiuveta. Tocmai ce am terminat.
-Minunat.

Spun și ea vine spre mine, apoi mă trage afară din bucătărie. Mă trage de mână până când ajungem în camera ei, iar colega ei iese afară știind procedura.

-Cu cine stai în camera? întreb și Iseul se gândește .
-Nu mai știu cum o cheamă, dar știu ca e a lui J-Hope.
-Presupun că zâmbește mereu. spun zâmbind ușor.
-Nu îmi pasă de ce face ea. spune și se încruntă. De ce mă întrebi de ea?
-Eram doar curios.
-Trebuie să fii curios doar în legătură cu ce îți voi face.

În dormitor e singurul loc unde i-am dat voie să vorbească în orice fel.
Mă trântește pe pat și se urcă pe mine.
Începe să-mi sărute gatul și să-l muște, dar eu nu simțeam nimic special.
Când a pus mâna pe cureaua mea deja îmi ajunsese.

-Oprește-te. spun oftând.
-Ce s-a întâmplat? întreabă repede. Am greșit cu ceva? Vrei să-ți fac ceva anume?
-Nu mai vreau să-mi faci nimic. spun și mă ridic.
-Poftim? întreabă uimită. Dar de ce?
-Pentru că mie îmi place de Haneul și nu îi pot face asta. Nu îmi place de ea doar pentru sex cum s-a întâmplat cu tine.
-Ce tot vorbești? Ție îți place de cineva? S-a întâmplat ? Tu te simți bine? întreabă și mă privește ciudat.
-Chiar foarte bine. spun zâmbind mai relaxat. Și de data asta am luat cea ma bună decizie.
-Ce decizie?întreabă Iseul suspicioasă.
-O să te vând.
-Ce?! întreabă speriată și se dă în spate. Cum să faci asta?!
-Nu știu dacă îl mai ții minte pe acel prieten care a venit din China în vizită. spun și gesticulez. Oricum, atunci știu sigur că s-a tot rugat de mine să te dau, dar atunci nu am vrut. Acum sunt sigur că vreau. Am să îl caut chiar acum ca să văd dacă mai e valabilă oferta și vei pleca în cel mai scurt timp.
-De ce vrei să faci asta? întreabă și începe să plângă.
-Ca să nu mai fac greșeli.  spun și mă întind ca să mă dezmorțesc. Nu mai plânge, mă enervezi.
-Cum să nu plâng când tu vrei să mă vinzi moșului ăluia?! țipă la mine și dă cu piciorul în podea.
-Hei, hei, hei. spun și gesticulez. Nu e bătrân, da? Doar a albit mai devreme decât noi.
-Mă lași cu asta? E bătrân și știi asta!
-Bine, bine. spun învins. Poate e puțin bătrân, dar e bogat așa că nu vei duce lipsă de ceva.
-Nu o să mă culc cu el în veci!
-Cred că o s-o faci cu el destul de des la câte lucruri o să-ți dăruiască. spun și îmi dau ochii peste cap.
-Dar nu vreau! țipă mai tare.
-Știi ceva? întreb enervat. Nici nu îmi pasă ce vrei și ce nu vrei. Am luat o decizie și asta e! Și nu mai țipa că te trosnesc de ajungi chiar acum la el! Ai ajuns să te vaiți și să țipi la mine! spun nervos și o trântesc în pat. Stai aici potolită până dau un telefon.

Spun și mă duc mai lângă ușă în timp ce o fixez cu privirea. Caut câteva secunde numele prietenul meu și îl apelez. După câteva secunde îmi răspunde.

-Yat-Sen? întreb repede.
"-Yoongi, ce surpriză plăcută!" exclamă prietenul meu.  "Ai probleme?"
-Nu, nu, nu. spun râzând. De atunci s-au potolit.
"-Atunci, cu ce ocazie această surpriză? "
-Îți amintești de Iseul?
" -Da, îmi amintesc și cât mult m-am rugat de tine. "spune și începem să râdem.
-M-am gândit că după tot ce ai făcut pentru mine eu nu te-am răsplătit destul. Mă gândeam dacă mai vrei să ți-o dăruiesc pe Iseul?
" -Da!" spune acesta entuziasmat. "Doamne de când așteptam asta!"
-Cât mă bucur! Te voi suna mai târziu pentru mai multe detalii referitoare la plecarea ei. Îmi pare rău că te-am sunat la ora asta.
"-Niciodată nu e un deranj când primesc un telefon de la un prieten, mai ales când e vorba de asemenea lucruri importante. Asta chiar nu putea fi amânat." spune și radem din nou amândoi.
-Atunci mai vorbim pentru detalii și o trimit cât pot de repede.
"-Așa facem. Mi-ai făcut seara mai bună. "
-Mă bucur.

Spun și cu asta închid apelul. O privesc pe Iseul cum plânge în continuare, dar nu m-a mișcat deloc cu lacrimile ei, ba chiar e enervantă.

-Poți sa nu îți mai irosești lacrimile pe mine pentru că sunt un public insensibil, știi asta.
-Nu o să rămână asa. spune incruntată.
-Nu te mai incrunta atât că o să pari mai bătrână decât Yat-Sen. spun și încep sa râd. Acum poți să te culci pentru că voi pleca.
-Te urăsc!strigă spre mine nervoasă.
-Nu e prima oară când aud asta așa că nu mă deranjează prea mult.

Ies din cameră pentru că deja m-am săturat să mai particip la cirul lui Iseul, am ceva mai bun de făcut.
Cobor înapoi la parter, le salut pe fete și apoi plec din casă. 
Mă duc la un nonstop și cumpăr o cutie cu bomboane.
Știu că asta nu o să ajute prea mult mâine dimineață, dar pot încerca măcar. Chiar sunt un fraier dacă cred că o cutie de bomboane o s-o facă pe Haneul mai fericită, dar altă variantă nu am.
Uită-te la mine, la nu știu cât dimineața cu o cutie de bomboane în mână mă gândesc dacă o să mă ierte o fată. Mă simt ca într-o kdrama.

______________________________________

Crăciun fericit steluțelor!
Acesta e cadoul meu pentru voi și sper că a fost pe placul vostru!
Gata cu Iseul!  Suga trebuie să fie mai devotat acum,dar asta rămâne de văzut.
Acum culcarea că nu mai vine Moș Crăciun!  😂😂

#StelePeCer