Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 38

YUKO

— Dae, te implor! spun și ma așez in genunchi.

— Ce faci, nătângo?! spune repede și ma ridica de jos. Ai înnebunit?!

— E singurul lucru pe care îl cer! spun și ma așez înapoi în genunchi.

— Știi ce o sa se întâmple dacă ești prinsa?

— Nu am sa fiu! Ei încă sunt agitați cu dispariția lui Haneul, chiar Jin Kyong a zis-o!

— Bine. spune Dae învinsă. Te acopăr dacă se întampla ceva, dar dacă suntem prinse eu am șanse mari sa zbor din casa, înțelegi cât de complicat e pentru mine?

— Normal! spun repede. Dacă am sa fiu prinsa, ceea ce nu o sa se întâmple, nu am sa spun nimic de tine.

Dae incuvinteaza din cap și nu ma pot abține sa o îmbrățișez atât de tare încât sa fie nevoita sa ceara mai mult aer.

— Nu sunt sigura cât de bine o sa decurgă lucrurile. spun și îmi mușc obrazul. La o ora după ce plec vreau sa ieși afară și sa aștepți acolo.

— Bine.

Chiar dacă toată săptămâna am fost nevoita sa le cer ajutorul tuturor fetelor din casă ca să-mi asigur îndeplinirea scopului meu totul a meritat! În seara asta ma voi întoarce după Daisuke și îl voi aduce în casă.

Totul e pregătit, iar faptul ca noaptea ingrijitoarele ii ignoră complet ma face să-mi vad visul și mai clar față de acum o săptămână.

— Niciodată nu voi putea să-ți mulțumesc! spun și îmi mușc buza încercând sa nu plâng.

Dae zâmbește și îmi mângâie creștetul capului ca să ma calmeze.

***

În lumina unui felinar ce pâlpâie destul de înfricoșător verific ora pe care o indica ceasul de la mana mea.

Mai demult am dat de un ceas prin camera și imediat mi-am dat seama ca e a lui Jimin. L-am lipit cu banda adeziva sub primul sertar la noptierei in caz ca Jimin l-ar cauta vreodată, ceea ce nu a făcut.

Ceasul indica miezul nopții, iar asta înseamnă că pot să trec la treabă.

Merg în spatele clădirii știind ca data trecuta am găsit un geam deschid. Din păcate de data asta nu am avut același noroc, gramul fiind închis. Trebuie sa găsesc altceva cât mai repede!

Ma învârt in jurul clădirii, dar nu găsesc niciun geam deschis sau alta modalitate de a ma strecura.

Mă întorc de unde am plecat și ma așez pe iarba ușor umedă. Îmi las capul în mâini și încerc sa ma gândesc la altă modalitate de a intra. Privirea îmi cade asupra unei scări ce e sprijinită de gardul.

Mă ridic de jos și caut o piatră. După ce o găsesc ma îndepărtez puțin de lângă clădire și o arunc spre geamul de la etaj. Zgomotul produs de geamul spart s-a auzit mai tare decât îmi imaginasem inițial.

M-am azezat la colțul gardului, unde lumina din stradă nu putea sa bata atât de tare încât sa ma observe cineva.

Usa din spate s-a deschis și de acolo a ieșit o îngrijitoare foarte înaltă și din cauza ca purta tocuri înălțime ei o făcea sa semene cu un stâlp. Foarte înaltă și subțire ca o foaie de hârtie. Cu siguranță aceasta e îngrijitoare Yie, mi-e imposibil s-o încurc din moment ce ii știu prea bine figura.

Și acum imi amintesc cum au poreclit-o copii. Îngrijitoare barza, aceasta era porecla pe care o dobândise nu doar din cauza înălțimii sale, ci și din cauza ca ea era cea care aducea cei mai mulți copii în orfelinat.