Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 28

POV. Haneul

Peste o săptămână

-Sun-Hee, unde te-ai ascuns?

Întreb zâmbind și o caut în continuare după o perdea.
Când a venit la mine și mi-a zis că nici măcar V nu poate să se joace cu ea mi-am ignorat durerea și m-am jucat cu ea. Deși nu am putut să-mi ignor durerea de tot.

-Oare unde s-a ascuns micuța asta?

Întreb și-mi scarpin ușor fruntea. O aud cum rade încet și îi pot zări piciorul lângă fotoliu. Deci acolo s-a ascuns.
Hotărăsc că Sun-Hee merită să mai râdă, așa că mă mai învârt prin cameră, mai ies din cameră și mă mai întorc.

-Ce bine s-a ascuns! Chiar nu îmi pot da seama unde e!exclam și mă așez pe fotoliu. Dar ce e asta? întreb și o prind de picior. Aici erai!

Strig și o trag de picior afară din ascunzătoarea ei. Sun-Hee aproape că se prăpădea de râs.
O trag în brațele mele și încep să o gâdil și să îi suflu ușor în ureche.
Chiar dacă ea nu vede asta nu îmi e foarte ușor să mă joc așa cu ea, dar merită să zâmbească.

-Ce e cu tot râsul ăsta?

Întreabă Suga zâmbind din tocul ușii. Își trece o mână prin părul ce trebuia vopsit și lasă, pentru o scurtă perioadă, jos o de bomboane. După ce scăpa de bocancii murdari de noroi ridică din nou cutia de bomboane de pe jos. Nu îi mai acord atenție și mă joc în continuare cu Sun-Hee care începuse să-și potolească rasul.

-Pot să mă joc și eu?

Întreabă cu același zâmbet și se apropie de noi.
Încercam să îmi feresc privirea de el, dar și de Sun-Hee pentru că nu voiam să vadă cum îl priveam pe tatăl ei.

-Da tati! strigă Sun-Hee și ridică mâinile spre el.
-Sun-Hee, acum că tati e acasă te las să te bucuri de el. spun zâmbind ușor către micuță. Cred ca am să mă duc să joc cărți cu unchiul Kookie sau poate am să îl ajut pe unchiul Namjoon să facă curat.
-Bine mami. spune puțin bosumflată. Măcar tu te-ai jucat cu mine azi.

Spune și zâmbetul îi revine,iar Suga plescăie nemulțumit, dar nu are decât să rămână cu plescăitul.
Suga o ridică pe Sun-Hee de pe mine și o ține în brațele lui.
Ridica în aer cutia de bomboane și zâmbește forțat de data asta, apoi o împinge spre mine, dar eu doar plec fără să privesc înapoi.
El crede că o cutie de bomboane o să aibă efectul unei mașini a timpului?
Fraierul, nu înțelege că trebuie să își asume faptele.
M-am săturat să fiu eu cea care suferă de fiecare dată doar pentru că el nu înțelege că și noi restul avem dreptul la o părere.
Vreau să-l vad pe Shin, mi-e dor de el!
Așa nu mai pot sta aici mai ales după ultima lui faptă!

-Haneul!

Îi aud vocea lui Kookie care mă strigă. Mă uit dezorientată și apoi îmi dau seama că se aude din baie.
Copilul ăsta are nevoie de ajutor chiar în baie?

-Vin acum!

Strig și mă duc lângă ușa băii, apoi bat de doua ori.

-Să știi că nu intru aici nici dacă te îneci și ai reușit doar să mă strigi.  îl atenționez de la început.
-Aish, nu e asta! spune puțin iritat. Ești singura care era în apropiere și nu aveam altă soluție.
-De unde știai că eu sunt pe aici? întreb și mă incrunt.
-Spuneai ceva de un fraier, dar nu am înțeles ce. spune și eu tresar ușor. Acum aș vrea să te rog ceva.
-Ce ai pățit acum? întreb plictisită.
-Dacă îți spun să nu râzi, ok? E ceva serios.
-Bine, spune-mi.
-Vreau să-mi cumperi niște hâr-...
-Vorbești serios? întreb și încep să râd pe săturate.
-Ai zis că nu râzi!
-Și tu faceai la fel! spun și mă opresc puțin din râs. Crezi că o să mă lase să plec?
-Spune-le că te-am trimis eu cu o treabă importantă și atât.
-Bine.