Suflet negru (I)

4. Prietene

-Doamne! Nu am văzut niciodată pe cineva atât de sexy în carne şi oase! striga Ariana, nebăgând în seamă lumea din cafenea care îi arunca priviri tăioase.

M-am înroşit, lăsând ochii în pământ. Uneori uitam cât de zgomotoasă şi agitată era Ariana. Ţipătul ei puteai să îl auzi de la 3 km depărtare.

Stăteam amândouă cu o cafea fierbinte în faţă, în "Timeless" -cafeneau mea preferată tocmai pentru că era foarte liniştită. Însă acum liniştea era peturbată de glasul ascuţit şi nemelodios al Arianei. 

Îmi cer scuze, Timeless, nu o să se mai întâmple.

-L-ai văzut cum se uita la mine??? Am crezut că o să leşin, povestea ea prefăcându-se că leşină; îşi puse mâna în mod teatral lângă faţă şi închise ochii deschizând gura sugestiv.

Speram să nu fie doar o prefăcătorie ci chiar să leşine.

Eu sorbeam încet din cafea, sperând că nu o să îmi ard limba. Tot timpul cât ea pălăvrăgea despre cât de sexy e profesorul, ce voce rafinată avea, ce haine elegante purta, cu ce ochi senzuali se uita la ea, cât de înalt era şi cum paria ea că avea pătrăţele sub cămaşa aia perfect călcată, eu dădeam din cap simulând interesul, deşi muream pe dinauntru. De asemenea, credea că avea un roi de slujitoare acasă care îi îndeplinau orice dorinţă şi mai lucrau şi pe gratis. Oare ce mă făcea să cred că şi ea s-ar alătura bucuroasă stupului?

-Rebecca, tu măcar mă asculţi?? strigase Ariana furioasă că nu era băgată în seamă.

-Hmm? zisesem eu sorbind în continuare din ceaşcă.

-Oh, doamne.... mă rog, hai să îți povestesc ce am promis că îți zic, spusese ea vioaie precum un copil care primeşte o jucărie nouă.

-Of...ok hai zi.

-Deci, ştii că eu am un iubit.

-Da? am  întrebat eu înclinându-mi capul.

-Da, zisese ea surprinsă că nu ştiam. 

S-a încruntat la mine întrebându-mă din priviri pe ce planetă trăiam însă se resemnase că eu nu ştiam nimic -probabil am devenit al doilea Jon Snow- şi îşi continuase povestirea aruncându-şi părul pe spate:

-Da, deci Andrei mă crede o proastă şi consideră că dacă vorbeşte cu încă 7 fete pe la spatele meu, eu nu o să îmi dau seama. Nu-i aşa că e un idiot? E cel mai mare idiot pe care îl cunosc.
Îşi arunca exasperată mâinile în aer, apoi se uita la mine aşteptând o reacție. Eu mă jucam plictisită cu lingurița în ceaşca goala, iar când am realizat că ea de fapt s-a oprit din vorbit am încercat să îmi amintesc ultima propoziție pe care a spus-o.

-Hmm.... eu cred că cel mai mare idiot pe care îl cunoşti este de fapt Toni, am spus eu încercând să imit faptul că am ascultat tot ce a zis până acum.

-Oh, da şi el este, a confirmat Ariana făcându-i semn chelneriței. Mai ales de când s-a combinat cu Miruna.

Am scăpat lingurița din mână în ceaşcă şi am rămas împietrită.

-Miruna e împreună cu Toni??? am întrebat-o şocată privind-o cu ochii mari pe Ariana în timp ce ea mai comanda şi o bere cu lămâie.

-Da. Ce, nu ştiai? mă întrebă ea sincer surprinsă. Parcă erați prietene bune în ăştia 2 ani.

-Păi... am fost... dar vara asta am plecat la țară la bunici şi nu am mai vorbit cu ea... şi acum ea nici măcar nu mă mai bagă în seamă, m-am destăinuit eu, simțindu-mă mizerabil pentru că mi-am lăsat singura prietenă în urmă. Dacă se comportă aşa doar pentru că am abandonat-o vara asta? am întrebat eu, nu neapărat pe Ariana cât pe mine însămi.