Nunta ,,perfecta"

6.2K 193 4
                                    

Reflexia mea din oglindă radia de fericire şi la fel mă simţeam şi eu, eram fericită că astăzi îmi voi uni destinul cu cel al lui Andrew. Ne cunoaştem de la grădiniţă şi mereu am fost alături unul de altul la nevoie, nu ne-am întors niciodată spatele unul altuia. Suntem genul de cuplu perfect. Mereu am visat la nunta mea ca fiind a unei prinţese şi cu ajutorul tatei am obţinut asta, pentru el sunt cea mai frumoasă prinţesă. Desigur, alături de tata e şi fratele meu geamăn Coddy care mereu m-a protejat de ce era rău...

Privirea mi se întunecă când realizez că cea mai importantă persoană din viaţă mea, mama, nu este alături de mine în această zi, sunt sigură că ar fi fost mândră de mine şi de alegerea făcută. Mereu ne-a spus să ne urmăm visele şi aşa am făcut. Ascultând-o mi-am dezvoltat pasiunea în dans şi uneori după facultate iau cursuri de dans. Rochia albă pe care mi-a ales-o Lisa, cea mai bună prietenă, îmi vine perfect, mereu a ştiut ce gusturi am şi m-a ajutat să-mi găsesc hainele potrivite. Uşa s-a deschis cu un mic zgomot şi pe ea a intrat nimeni altul decât Andrew, iubirea vieţii mele, nu mi-aş vedea viaţa fără el. Privirea lui e acoperită de un zâmbet imens care e molipsitor făcându-mă şi pe mine să zâmbesc mai mult decât o făceam. Îl priveam în oglindă cum se apropie şi m-am întors spre el. Eram faţă în faţă, e ultima oară când suntem împreună ca iubiţi, peste 2 ore vom fi soţ şi soţie. Părul lui bine aranjat era şaten, exact ca şi al meu care era lăsat pe spate şi făcut bucle. Şi-a împreunat mâinile de-alungul abdomenului meu şi şi-a lăsat capul în scobitura gâtului meu.

-Eşti superbă iubito!
Ridicând capul şi lăsând un scurt sărut pe obraz.

-Este un vis?
Continui contactul vizual în oglindă.

-Nu iubito! Asta e realitatea, de azi vom fi împreună până când moartea ne va despărţi. Îţi promit!

-Ce se întâmplă aici?
Bunica a intrat furioasă în cameră şi eu m-am depărtat imediat de Andrew.

-Bunico....
Încerc să explic.

-Să nu aud! Nu aveţi voie să va vedeţi până la cununie, aduce ghinion să vezi mireasa înainte de cununie.
Ne mustră ea.

-Bunico, astea sunt superstiţii.
Merg să o îmbrăţişez, ezită la început, dar apoi braţele sale călduroase mă primesc şi mă strânge tare la pieptul ei. Bunica e cea mai tare femeie, a reuşit să păstreze amintirea mamei vie în această casă şi pentru asta o iubesc. O admir pentru dragostea pe care i-o poartă tatei că şi cum ar fi fiul ei. Am fost crescută într-o familie plină de iubire şi aşa vreau să crească şi copii mei.

-Andrew, poţi pleca la Biserică, mă voi ocupă eu de Cassandra.
Bunica s-a apropiat de el după ce mi-a dat mie drumul oferindu-i o scurtă îmbrăţişare după care Andrew a părăsit dormitorul.

-Va fi cea mai frumoasă nuntă!
Spun entuziasmată.

-Doar mireasă e fiica mea, cea mai frumoasă fată.

-Şi cea mai bună prietenă a mea.
Lisa şi tata erau în tocul uşii şi mă priveau zâmbind, aveam tot ce mi-am dorit, o familie unită, prieteni de încredere şi un viitor soţ pe care mă pot baza.

-V-am spus cât de mult vă iubesc?
Făcând o faţă de căţeluş.

-Ne iubeşti? Nu ştiam!
Tata glumind.

-Normal că da! Veniţi aici!
Le ofer o îmbrăţişare de grup la care se alătură şi bunica. Câteva lacrimi şi-au făcut simţită prezenţa şi bunica a început să se agite.

-Nu vei plânge, vei strica frumuseţe de machiaj.

-Dar... plâng de fericire
Încercând să fac lacrimile să dispară.

Joc periculos(NEEDITATA)Onde as histórias ganham vida. Descobre agora