Joc periculos(NEEDITATA)

Alisson

-Conner!

Ma trezesc ca o pisica odihnita si incep sa ma intind pe tot patul pana constat ca sunt doar eu in el.

-E jos, o ajuta pe mama cu micul dejun.

Tresar cand aud vocea lui Ben ce statea sprijinit de tocul usii si ma privea amuzat. Am ceva pe fata?

-De ce te uiti asa la mine?

-Stii ca ti-am spus ca te iubeste?

-Da, mai aveai putin si-l bateai atunci.

-Uite, vezi ca am avut dreptate?

-Da...

-Ce s-a intamplat?

-Eu nu-l iubesc...

-Asta crezi tu, il iubesti dar nu-ti dai seama.

-Tu cati ani ai? 20? De cand esti terapeut in dragoste?

-Imi dau seama dupa cum va stralucesc ochii, i-am privit pe ai mei 3 ani de zile, cred ca asta spune multe.

-Si Coddy spunea ca ne stralucesc ochii.

-Ei poftim, mai zi ceva.

-Gata, capitulez, e cum zici tu.

-Acum trebuie doar sa iti dai seama singura.

-Mda, hai sa mergem si noi la ei.

Dau patura la o parte si luandu-l pe Ben de mana coboram la familia noastra, ce fel suna...

-Ce bine ca ati venit, cafeaua e gata.

-Abia astept sa gust din nou cafeaua facuta de tine, Dean.

-Desigur dulceata, orice pentru nepoata preferata.

-Sunt singura!

Spun oripilata.

-Mai e si Alisson.

-Ea nu se pune, n-o iubesti, ma iubesti doar pe mine.

-Dar tu de unde stii? Mi-ai facut un control la inima si ai vazut pe cine iubesc?

-Te cunosc Dean, e diabolica fata aia, n-o placi.

-Ce dracusor cunoscator.

-Hai mai, chiar trebuie sa-mi amintesti toate poreclele mele?

-Pai ce are? Trebuie sa invete si Conner cateva.

-Si de ce ma rog?

-Considera-l fratele tau de acum.

Ma innec cu gura de cafea ce apucasem sa o beau si incepusem sa tusesc. Frate? Sa-l consider frate pe Conner?

-Glumeam mai.

Dean veni si imi dadu o palma intre omoplati ce ma facuse sa ma simt mai bine.

-Hai sa mancam, lasa fata Dean.

Ne asezam la masa si suntem cu totii tacuti fiind preocupati cu ce aveam in farfurie apoi fiecare merge sa se pregateasca pentru ce va urma sa faca in urmatoarea zi. Merg la Lisa putin jenata de situatie si o intreb daca are sa imi imprumute o fusta neagra si o camasa, trebuie sa-i ridic licenta brunetului si nu ma pot duce la pantaloni scurti si tricou la tribunal. Mai mult ca fericita, Lisa ma ajuta si imediat ce sunt gata merg spre masina si plec la tribunal, dupa calculele mele Carl nu e acasa asa ca merg sa-mi adun toate lucrurile, norocul meu e ca nu am prea umblat prin bagaje, totul e intact aproape, va fi usor.

Descui usa apartamentului si ma sperii cand il zaresc pe Carl pe canapea privind prin mine. Nu-l bag in seama si merg sa-mi iau bagajele apoi trec iar prin fata lui dar nu-mi spune nimic, invarte pe deget inelul mamei lui si privirea o are acum focalizata pe finuta bijuterie cu piatra rosie. Aleg sa nu spun nimic de teama ca ne vom certa iar si ma indrept spre masina urmand apoi sa ma opresc la tribunal. Dupa ce recuperez licenta frumosului meu brunet calc accelaratia spre spital, va fi extrem de fericit sa o vada, va putea sa faca ce i-a placut mereu: sa salveze oameni, iar eu ii voi da sansa asta.