Joc periculos(NEEDITATA)

Paris

O copila, tot o copila am ramas. Cum sa plec asa? Cum sa sar pe geam? Ce faceam daca imi rupeam ceva? Nu e destul ca am minte ferfelita? Acum trebuia sa imi rup si ceva? E doar vina strigoiului ce a adormit in bratele mele. Daca nu era el nu trebuia sa sar pe geam, as fi plecat dimineata spre Paris. Trebuia sa ma calce el pe coada. Incep sa cred ca are o placere sa ma enerveze. Trebuia sa il pocnesc cand aveam ocazia, sau poate il inteleg, aveam nevoie sa stea cu o femeie adevarata ca Alisson, o femeie intreaga la minte nu pierduta in lumea ei asa cum sunt eu. Nu e vina pastilelor, asa am fost mereu, in lumea mea frumoasa si roz de unde nu mi-am dorit niciodata sa plec.

-Am ajuns?

Brunetul s-a trezit si a inceput sa se frece la ochi, abia isi tinea ochii deschisi. Cred ca nu a mai dormit de mult.

-Nu, mai avem putin.

-Si ce vom face in Paris?

-Vom?

-Normal, de ce crezi ca sunt aici? Am venit cu tine.

-Vrei sa-ti cumpar bilet de intors? Cu mine nu mergi nicaieri!

-Asta crezi tu!

Spune serios.

-Ba nu, eu vorbesc serios, tu nu mergi nicaieri cu mine!

Spun oripilata.

-Vedem.

Ma enerveaza comportamentul lui, eu ma duc acasa, nu stiu ce va face el. Cat timp a dormit mi-am luat doza de pastile necesara pentru a nu face vreo prostie si imediat ce am aterizat m-am departat de el ca de ciuma, imi pare rau iubitule, m-ai inselat asa ca s-a dus totul naibii.

-Iubito!

Nu cred! Ma intorc spre el si il vad alergand mai ceva ca la maraton.

-Aici erai, pentru o clipa credeam ca fugi de mine.

-Serios? Cam asta faceam. Acum, poti, te rog, sa pleci si sa ma lasi in pace? Am plecat de acasa cu un motiv: sa fiu singura.

-Nici nu vei simti ca sunt aici! Promit!

Isi pune mana pe inima in mod dramatic.

-Nu ma impresionezi. Ti-am spus:Pleaca si lasa-ma in pace! Am treaba si nu am timp sa stau sa te invat Parisul.

-Dar il stiu ca in palma, aici am facut liceul.

Raman cu gura cascata si imi dau seama ca va fi extrem de greu sa il tin departe de mine. Speram sa-l fac sa se rataceasca dar stie orasul.

-Dragut, atunci mergi, plimba-te si ne vedem peste cateva zile acasa.

-Nu te pot lasa, sunt asistentul tau.

-Da... despre asta, am luat pastilele asa ca nu-i nevoie.

-La naiba cu pastilele tale Cass! De ce le iei?

-Ca sa ma calmez! Te-am vazut cu vara mea!

Tip si toti oamenii din aeroport se uita la noi.

-Hai mai...

-Stai calm, te inteleg, nu te stresa.

Imi asez gentuta mai bine pe umar si parasesc aeroportul cautand un taxi cu care sa plec si sa scap de nesuferitul ala.

-In centru, va rog.

Conner intra si el in taxi si ii da comanda soferului dupa care ma prinde de mana sa ma impiedice sa fug din taxi. Daca nu ma lasi in pace te voi face sa te simti ca o fantoma, vei vorbi singur si eu nu te voi baga in seama, chiar deloc.