Joc periculos(NEEDITATA)

Sam Hale

-Sam?
Dean se grabeste sa-si imbratiseze fratele si eu il privesc cu dispret pe barbatul care in urma cu aproape 4 ani m-a parasit cu scuza ca el nu e capabil sa ma vada distrugandu-mi viata. Ce parintesc din partea lui.

-Cassandra! Esti minunata! Pana la urma ai ramas cu el.

Face semn spre Conner si ma incrunt. Nu are niciun drept sa vorbeasca astfel. Conner e alegerea mea si nu voi regreta.

-Nu-ti permit Sam Hale!

Spun dur si fata i se intuneca.

-Poftim? Sunt tatal tau Cassandra.

-Tatal meu nu ar fi plecat, mi-ar fi acceptat greselile si m-ar fi sustinut.

I-am prins mana lui Conner si cu Nick in brate i-am tras dupa mine, ziua asta va fi perfecta, nu-l voi lasa pe tata sa o strice cu simpla lui prezenta.

***

-Mami? Iti pot spune asa?

Cum sa nu vrei sa il ai langa tine pe copilul asta? E atat de iubitor si destept. 

-Sigur ca ii poti spune asa, nici nu stii cat de mult iubeste copii, e si ea unul.

Conner imi ia vorba din gura si zambesc la remarca sa, inca sunt un copil, nu? 

-De ce spune asta?

Se incrunta micutul si se aseaza pe marginea patului in timp ce eu fac bagajele pentru luna de miere, bineinteles ca micutul Nick va veni cu noi.

-Dragul tatei, sa nu te indragostesti, nu vrei sa stii cat mi-a luat sa inteleg o femeie ce se comporta ca un copil.

-Minte!

Iau o camasa si o arunc spre Conner dar o prinde si o aseaza frumos venind apoi langa mine si asezand-o in valiza.

-Trebuie doar sa gasesti femeie potrivita si sa stii ca merita, apoi totul va fi usor.

-Atat de greu ti-a fost cu mine?

Ridic o spranceana si bat din picior privindu-l pe Conner ce se scarbina agitat in cap.

-Intelegi tu, Nick.

Gesticuleaza prin aer cu mainile si apoi abandoneaza misiunea.

-Nu o sa ma duceti inapoi, nu?

-Desigur ca nu.

Ma aplec la inaltimea lui si il sarut pe obraz.

-Daca vrei, in vacanta poti dormi cu noi.

-Pot?

El entuziasmat.

-Nici nu te gandi ca esti adoptat, de azi suntem familia ta si parinti nu sunt cei ce-ti dau viata, parinti iti sunt cei care te educa. Sa tii minte asta, da?

Da din cap in semn afirmativ si isi incolaceste manutele in jurul gatului meu apropiindu-ma mai tare de el.

-Iubito, mai ai ceva de impachetat?

-Nu.

Ma ridic cu tot cu Nick in brate si pasesc in urma lui Conner ce tine bagajele. A avut grija sa-i cumpere lucruri si lui Nick asa ca directia e cabana lui Fely, locul unde cred ca dragostea noastra a inflorit si mai mult.

Dupa cateva ore bune de mers in care am descoperit ca micutul are rau de masina am ajuns la cabana.

-Mami, putem merge pe jos inapoi in oras cand ne intoarcem?

Eu si Conner zambind si il iau pe micut de mana si Conner ramane sa ia bagajele.

-Ar dura zile, poate chiar saptamani.