Regatul Întunericului 1 *Blestemul*

CAPITOLUL 3

****

Regatul Luminii, acolo unde se indreapta Michel Carson, se afla la capatul opus al satului, el fiind nevoit sa parcurga acest drum pe jos neavand niciun mijloc de transport mai decent. Doar o căruță veche. Erau trasuri, dar  numai oamenii mai instariti aveau parte de ele. De asta si plecase pana in pranz ca sa poata ajunge totusi devreme sa nu-l faca pe rege sa astepte. Plus ca n-ar fi avut stare daca nu afla despre ce este vorba si de ce fiica lui era mentionata in scrisoare.

Michel se opri din mers, ridicandu-si privirea realizand ca era in fata portilor uriase ale castelului.

"Cine esti tu si ce cauti aici?" isi facu aparitia un gardian folosind o postura impunatoare dorind sa-l sperie pe saracul barbat.

"Michel Carson, regele m-a chemat" il anunta dandu-i scrisoarea gardianului, acesta uitandu-se peste ea.

"Urmeaza-ma!" spune gardianul lunad-o in fata, Michel fiind in urma lui .

Nu putea sa nu se minuneze de peisajul pe care il vede. In fata lui se intindea un castel urias, frumos amplasat pe un deal inverzit, in jurul lui aflandu-se garduri de piatra si iarbă frumos tunsa, flori si copaci frumos curatati.

Gardianul ii deschide usa castelului, Michel intrand si ramanand cu gura cascata. Era splendid. In fata lui se intindea o sala mare care era parcursa de oamenii regelui facandu-si treaba. O scara mare care te ducea la primul etaj al castelului i se ivea in fata ochilor, iar din tavan se revarsa un maiestuos candelabru de cristal care te lasa fara grai.

"Pe aici!" il trezeste din vis gardianul care ii face semn spre o alta usa pe care o deschide lasandu-l sa-l vada pe rege alaturi de regina. Se afla in sala tronului.

Cu pasi marunti si speriati parcurge sala ajungand in fata regilor care il priveau superiori.

"Majestatile voastre!" se adreseaza Michel facand o plecaciune in fata lor. Erau imbracati in haine fine, impodobite in pietre pretioase, matasuri rare facandu-l pe domnul Carson sa se rusineze de imbracamintea lui saraca ,rupta si murdara. Ia pe care o purta era largă si îngălbenită de-a lungul timpului, iar opincile pe care le purta erau cusute si vechi.

"Bine ai venit Michel!" spune regele zambind.

"Placerea a fost a mea. Spune-ti, cu ce va poate ajuta un simplu om ca mine?" intreaba Michel fiind foarte curios.

"Ma ajuti cu multe bunule, mai ales fiica dumitale, asa cum am amintit in scrisoare. Cred ca ai auzit de regatul intunericului, Tenebris si de vampirii care locuiesc acolo." incepe Luciano fiind si el nerabdator sa scape de aceasta discutie si sa se stie in siguranta, Michel inghitand in sec cand a auzit de vampiri.

Cine sa nu auda de ei pana la urma? Priveai intr-o parte a regatului si vedeai lumina, iti intorceai privirea si fiorul rece te trecea cand vedeai intunericul. Partea lor. Locul unde locuiau. Dincolo de padurea Nigra, o padure terifianta cu pomi uscati si negri unde se ascundeau creaturi deformate gata sa te inhate. O padure care era despartita de Lucidum de un gard inalt de arbusti pe care nimeni nu se cugetau sa-i treaca. Doar cei mai viteji si poate prosti incercau, dar unii nu se mai intorceau, iar altii se intorceau dar nu mai erau ei la grozaveniile pe care le vedeau.

"Da, regele meu." raspunde Michel.

"Ei bine, daca stii, ar trebui sa stii si faptul ca suntem in pace cu ei ...de la ultimul atac si mai stii ca daca nu le dam ce vor, ne  ataca. " continua el, regina Elizabeth uitandu-se la amandoi fara a interveni.

"Stiu. Nu ne putem pune cu ei. Cu ce v-as putea ajuta eu?"  curiozitatea il macina pe Michel.

''Ei bine, tu nu. Dar fiica ta, da. Carlos doreste o fata simpla, muritoare, pura si fara indatoriri."  clarifica Luciano, Michel inca fiind confuz.