CAPITOLUL 36

10.8K 709 150
                                    

Dedicat lui -TheLightBringer-

****

Micuța Angel

Cel mai rau lucru din viata e sa-ti pierzi unul dintre parinti. Sa nu mai poti sa-i ceri sfaturi , sa te ajute , sa te mangaie si un umar pe care sa plangi. Sunt inca un copil ,iar acum aveam cea mai mare nevoie de tatal meu , dar Dumnezeu l-a vrut acolo printre ingerasi. Imi e asa dor de el chiar daca a plecat dintre noi de doar o luna.

"Te iubesc tati!" soptesc mangaind crucea de langa mormanutul unde se odihneste eroul meu , apinzand o lumanare si punad-o in suportul ei ,stergandu-mi cateva lacrimi care mi s-au scurs pe obraji..

Ma ridic ,departandu-ma de mormant si de cimitir ,mergand spre casa. Zapada s-a topit ,dar inca aveam probleme cu baltile formate ici colo ,aerul fiind ud si rece ,cateva raze de soare incalzind natura ,trezind-o la viata.Oamenii din sat au inceput sa se pregateasca pentru venirea primaverii , copii alergandu-se si suparandu-i pe cei mari , toate astea facandu-ma sa zambesc trist.

"Buna Izabelle!"ma opresc din mers langa doamna Corine , mama Mariei care căra o galeata cu apa.

"Sarut mana. Va ajut?" intreb ,dar deja ma apropii de ea vrand s-o ajut ,dar ma refuza politicos.

"Nu scompo. Stii , Marie e la mine , iar Haven a ramas singura ..." spune doamna Corine.

"Am inteles. Va las , o zi buna!" spun ,ridicandu-mi rochia cu o mana incepand sa alerg catre casa . Nu pot sa o las singura pe mami...nu acum.

Intru fara zgomot , auzind vesela din bucatarie ciocnindu-se ,asa ca ma indrept intr-acolo.Mama statea pe scaun cu ceaiul in fata si privirea atintita catre geam. Cearcanele de sub ochi erau vizibile , ochii obositi si fata palida aratau ca nu a avut un somn prea linistit. Stiu ca ii lipseste enorm tati , dar nu vreau sa o pierd si pe ea daca nu se odihneste.

"Mami...esti bine?" soptesc , privirea ei cazand pe mine imediat ce am deschis gura , zambindu-mi dulce.

"Da scumpo. Vrei un ceai?" intreaba vrand sa se ridice ,dar ii fac semn ca ma descurc ,luand o ceasca din dulap si umpland-o cu ceai fierbinte , amestecand zaharul si punandu-ma in fata mamei , care ma privea insistent.

"A venit acum ceva vreme printul Chrisstian aici." spune zambind , eu inecandu-ma cu ceaiul atunci cand i-am auzit numele.

"C-Cum?" intreb dupa ce imi calmez tusa.

"A vrut sa vorbeasca cu tine , dar i-am spus ca esti la mormantul tatalui tau. Iza ,poti sa-mi raspunzi sincer la o intrebare?" ,imi ia mainile intrale ei , eu inghitind in sec.

"Da mama." soptesc fiindu-mi frica de intrebare.

Chriss a fost aici. Adica nu e o mare surpriza. In toata luna aceasta m-a cautat , iar incetul cu incetul am început sa vorbim despre tot. Incep sa-i iert din cauza personalității mele, dar nu pot sa ma intorc la castel...imi e frica ca familiei mele sa i se mai intample ceva rau.

"Il mai iubesti pe Chriss?"

Intrebarea mamei ma ia pe nepregatite , incepand sa ma foiesc sub privirea ei cercetatoare. La naiba , nu pot sa o mint , ma cunoaste prea bine ...si nu pot sa ma mint nici pe mine.

Regatul Întunericului 1 *Blestemul*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum