Regatul Întunericului 1 *Blestemul*

CAPITOLUL 22

Dedicat lui Diana_Pasquarelli23♥

****

Te vreau!

"Nu sunt grea? Știi, as putea merge si pe jos ...nu am sa mai fug." soptesc cu fata in pieptul printului simtind cum ma strange mai tare in bratele sale si  sufland aer cald pe pielea gatului meu rece.

"Esti usoara ca un fulg Izabelle...nici nu te simt. Nu poti merge." spune referindu-se la glezna mea.

Ar trebui sa-i multumesc acelei creaturi. Datorita ei am scapat de furia printului, ajungand sa ne luam in brate pentru prima oara. Am simtit bratele lui cum imi cuprind corpul micut doar pentru o imbratisare. Am trait atatea sentimente in acele secunde, atatia fiori pe care el nu o sa-i simta niciodata. El nu simte nimic pentru mine, trebuie sa ma impac cu acest gand. Dar atunci, de ce eram asa aproape sa ne sarutam? Un beculet mi se aprinde. A zis ca o sa-mi doresc asta si o sa vin singura la el, iar eu tocmai ce era sa-i pic in plasa. La naiba! Sunt atat de slaba.

"La ce te gandesti?" vocea lui usor ragusita ma face sa tresar in bratele lui, aducandu-ma cu „picioarele pe pamant " vazand un mic zambet in coltul gurii lui.

Oh Doamne ..ce zambet!

"Ăăă...nimic...adica la nimic. " ma corectez imediat.

"Tine-te bine, ok?"  spune privindu-ma cu acele gauri negre in care ma pierd, aproband absenta. 

Simt cum isi incordeaza bratele in jurul corpului meu, apoi negru.

Cand culorile se tot amesteca in fata ochilor mei, iar urechile imi vajaie, imi dau seama ca si-a folosit puterea fulgeratoare, ajungand la usa enorma a castelului in cateva minute. 

"Esti bine?" il aud putin neclar, dar descifrez ce ma intreaba fiind putin ingrijorat.

"Mhm. Lasa-ma putin sa ma obisnuiesc cu patru perechi de ochi si voi fii in regula." ingan cand deschizand ochii, vazandu-l dublu. 

De parca nu ar fi fost destul un print, acum vad doi. Si ambii rad de mine in momentul asta.

Intram in castelul in care nu credeam ca voi mai intra odata ce am fugit, dar iata-ma aici de parca cineva sau ceva nu vrea ca eu sa plec.

"Iza ...pe toti demonii...esti bine?"  vocea ingrijorata a Roxanei ma scoate din ganduri vazand-o acum langa noi, privindu-ma insistent. 

Cred ca isi imagina ca odata prinsa de print o sa sfarsesc. Si eu credeam asta.

"Sun.." cuvintele imi raman in gat cand aud vocea dura a regelui Carlos, facandu-ma sa tresar speriata in bratele incordate ale printului.

"De ce ai fugit Izabelle?!" dupa ce a rostit aceste cuvinte un tunet puternic se face auzit facandu-ma sa inchid ochii si sa-l strang mai tare in brate pe print.

"E-eu...e-eu.." nu stiam ce sa zic .

Sigur acum imi gasesc sfarsitul. „Inger, ingerasul meu.."

"A fost vina mea !" 

„Ce mi te-a dat Dumnezeu...."  stai ce?

Ma opresc din a-mi face prima rugaciune care mi-a trecut prin cap, privindu-l pe print cu ochii mari, dar acesta il  privea pe rege incruntat. El tocmai mi-a luat apararea?

"O sa-mi povestesti mai tarziu si varianta ta de poveste pe langa cea a lui Amber." spune regele incruntat.

Amber. Ma uraste, asta e sigur. Observ ca nici printul nu e multumit cand ii aude numele ceea ce ma face sa radiez de fericire pe interior, ca pe exterior mai am putin si ma transform in gelatina la cat incepusem sa tremur. Si asta datorita mai multor lucruri...hainele imi erau ude, regele ma privea direct in ochi vazandu-i furia pentru ca i-am sfidat hotararea, iar nu in cele din urma, bratele printului care imi faceau carnea sa furnice acolo unde ma atingea.