CAPITOLUL 41

9K 613 165
                                    

Dedicat lui EleganceVladimir (fara suspans...doar putintel)

*****

Vreau sa mori!

"Am nevoie de apa...te rog!" cer ,facand galagie cu lanturile stiind ca ma aude.

In aceste doua zile...cred , nu am vorbit deloc ,doar am plans in liniste dezhidratandu-ma . Imi e asa foame incat ma roade stomacul , dar  stiu ca am rezistat si mai mult fara mancare ,chiar daca acum mi se pare mai greu decat deobicei.

Nu am fost vizitata , stiu ca nu a vrut sa lase pe nimeni sa o faca. Picioarele ma dor ingrozitor ,la fel ca si restul corpului din cauza vanatailor si a faptului ca nu m-am miscat deloc de pe podeaua rece si murdara. Privirea imi era neclara ,in timp ce peretii mi se parea ca se apropiau tot mai mult de mine pentru a ma strivi.

"Te-ai decis sa vorbesti?" o voce groasa, care imi trimite fiori in tot corpul, se aude, facandu-mi privirea obosita sa urce usor pe corpul lui de dupa gratii pana la fata serioasa. Chriss.

Pentru un moment ,cand ne-am intersectat privirile am putut vedea o umbra de regret pe chipul lui , dar isi coboara privirea in jos pana a-mi da seama daca am vazut bine. Isi ridica ochii asupra alor mei ,acum fiind reci,goi,fara pic de emoție.

"Acum nu mai vorbesti? Stii chiar credeam ca deja inima aia a ta mincinoasa nu mai bate." spune pe un ton dispretuitor atunci cand vede doar ca ma holbez la el de jos.

 Cuvintele lui fac ca ceva in interiorul meu sa se rupa ,coborandu-mi ochii pe sticla de apa din mana lui ,umezindu-mi buzele crapate inainte sa vorbesc.

"Stiu ca nu vrei asta si crede-ma se va intampla curand daca nu o sa-mi dai macar o gura de apa." tonul meu e unul usor fara vlaga ,luand mici pauze in timp ce vorbeam din cauza ca nu mai am energia necesara sa vorbesc cum trebuie.

Trecusera doua zile de cand stau aici , in total vreo patru zile de cand nu mancasem sau bausem ceva , iar asta incepea sa fie vizibil cu usurinta pe chipul meu.

"Poate asta astept dracu sa se intample!" isi ridica tonul , eu inchizandu-mi ochii si inghitind in sec cu greu.

"Iti inteleg suferinta si iti dau dreptate sa te comporti asa ,dar stiu ca nu vrei asta si..."

"Nu intelegi nimic. La dracu , incercam ,chiar incercam sa ma schimb pentru tine ,pentru a fi barbatul de care ai dracului nevoie! Ti-am spus ca te plac si cred ca daca nu exista rahatul ala de blestem ,poate ajungeam dracului sa te iubesc! Dar nu se merita. Nu meriti." imi tipa dand cu pumnul intr-una din gratii ,facand ca o lacrima sa se prelinga pe obrazul meu palid si cutitul din stomacul meu sa se rasuceasca ,cauzandu-mi o durere mai mare decat cea fizica.

"Chriss..."ma inec in suspine ,incercand sa vorbesc.

"Dar sti ce? Bine ca nu pot face asta! Sa ma indragostesc de o tarfa prefacuta ca tine. Ţine!" continua cu asaltul si ranitul inimii mele ,aruncandu-mi sticla cu apa la picioare ,dar o ignor.

Incerc sa ma ridic de jos ,ceea ce reusesc sa fac dupa a treia incercare ,sprijinindu-ma de perete si respirand greu.Imi strang halatul murdar in jurul meu , nevrand sa vada ranile de pe corp. E deja prea ranit si sunt sigura ca nu ma va crede.

"Te iubesc ,Chriss si asta nu se va schimba niciodata. Nu te-am mintit niciodată cu asta. Stiu ca te doare vazandu-ma asa ,dar si pe mine ma doare ca nu ma lasi sa-ti iau durerea. Lasa-ma doar sa-ti spun cum a fost de fapt." ii cer punandu-mi mana pe cea a lui care e stransa in jurul gratiilor , dar si-o fereste ,facandu-ma sa suspin.

"Nu ,doar taci. Vei minti cum ai facut-o pana acum. Nu ma doare sa te vad asa, si sti de ce?Pentru ca atunci cand am sa te mai vad ,sper doar ca vei fi moarta! Doar atunci voi fi fericit. Ăsta sunt eu si asta imi doresc." imi spune printre dinti privindu-l in ochii lui care nu aratau ca ii pare rau de cuvintele pe care mi le-a impartasit, ceea ce-mi demonstreaza ca asta isi doreste cu adevarat.

Sa mor!

"Bine" soptesc lasandu-ma iar pe perete pana ce ating podeaua. 

Ma uraste si ma vrea moarta. I-am adus probleme in loc sa le repar , pentru ca asta imi era sortit. Acum inteleg ca nici Chriss nu si-a dorit sa ma iubeasca , astfel ar fi luptat mai mult pentru mine ,nu m-ar fi aruncat aici ca sa putrezesc cu prima ocazie. Ar fi avut incredere in mine ca eu nu as fi facut asa ceva niciodata.Blestemul e doar o vraja stupida,dar ea nu poate sa opreasca sentimentele adevarate pentru persoana iubita.  Cuvintele lui Mick imi revin in minte , acum dandu-mi seama ca avea dreptate. 'te va omori ca pe celelalte'

Eu l-am iertat de atatea ori ,iar el nici macar nu ma asculta . Am incercat prea mult sa-l fac sa simta ceva ,trebuia sa-mi dau seama ca e in zadar sa-l 'repar' ,atata timp cat eu ma distrugeam putin cate putin. Iau sticla de apa ,desfacandu-i dopul cu mainile tremurande ,apoi o vars in locul unde acum cateva minute se afla Chriss fara a-mi potoli setea nici macar cu o picătură.Vreau sa mor ,ceea ce se va intampla. Cel mai rau imi va parea de familia mea ,ceea ce sper sa nu ii raneasca si de prostia mea ca m-am indragostit de un demon care pretinde ca nu are sentimente , pentru ca are. Ma uraste!

Proasta de Iza iarta,iti gaseste scuze , iti e mereu alaturi ,iar cand ea are nevoie ,e uitata , lasata singura si distrusa.

"Ai dreptate scumpo! Toti te-au uitat , toti te foloseau , toti te judeca nestiind prin ce ai trecut , toti. Dar nu eu ,Iza. Eu mereu sunt aici , cu tine. Ti-am spus ca iti voi fi alaturi atunci cand ti-am dat lantisorul. A sosit timpul asa cum ti-am spus sa ne vedem." aceeasi voce cunoscuta care ma bantuie o aud.

Nu ma mai sperii, punandu-mi mana in jurul lantisorului de la gat si aducandu-mi aminte de vorbele batranei cand mi-a zis sa-l port cand ma simt singura si in pericol.

"De ce nu mi te arati?" intreb tinand strans lantisorul in pumn.

"Pentru ca nu pot ,Iza. Sunt inchisa la fel ca tine. Lasa-ma sa te ajut." imi cere femeia ,vazand o umbra in coltul temnitei.  

Imi trag nasul ,stergandu-mi lacrimile in timp ce ma gandesc la ce spune. Daca a fost cu mine pana acum de ce nu m-a ajutat sa nu intru in aceasta problema? E prea ciudata chestia asta si deja s-au intamplat prea multe. 

"Nu stiu ce sa zic...cred ca ma descurc." spun incercand sa o fac sa plece si vrand sa-mi dau lantisorul jos.

"M-am saturat sa ma rog de tine impieitato. De data asta vei face ce iti spun eu." ,imi spune pe o voce dura ,iar in secunda urmatoare simt cum ceva sau cineva intra in corpul si mintea mea ,incercand sa ma inpotrivesc ,dar e prea puternica.

Ochii mi se dau peste cap ,in timp ce eu cad in intuneric fiind constienta de ceea ce se intampla in jurul meu ,atunci cand corpul meu se misca fara ca eu sa-l controlez.

****

Regatul Întunericului 1 *Blestemul*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum