PREJUDECĂŢI (II)

Cap.7

Robert

Oficial sunt cel mai mare tâmpit din lume! De trei zile încerc să iau legătura cu ea, dar mă evită total. Ştiu că a început serviciul, dar nu îndrăznesc s-o deranjez acolo. Iar acasă la ei m-a evitat prefăcându-se că doarme, aşa că, m-am conversat cu părinţii ei care m-au primit bucuroşi, mai ales că nu m-au mai văzut în casa lor de ani de zile.

I-am trimis o groază de mesaje, dar nu mi-a dat nici măcar un amărât de răspuns. Îmi vine să mă strâng de gât, dar mai ales pe Magda care a venit beată tocmai atunci când se hotărâse şi Ronna să apară. Îi dau dreptate să fie supărată, nici eu nu ştiu cum aş fi reacţionat dacă aş fi găsit-o cu altcineva. Dacă nu-mi răspunde toată săptămâna, am de gând să o urmăresc până o prind undeva singură, să nu mai mă poată evita. Sunt plictisit şi indispus, aşa că fac un ocol şi intru într-un cafe-bar din centrul oraşului. E trecut de ora douăzeci şi poate o bere mă va mai relaxa, oricum dacă merg direct acasă ştiu că iar îmi voi petrece timpul trimitându-i mesaje prin care o rog să vorbească cu mine. Sunt deplorabil!

E destul de aglomerat şi abia îmi găsesc un loc la bar unde îmi comand o bere cu alcool, o să-mi las maşina parcată aici şi mâine de dimineaţă vin s-o iau.

De la o masă se aud voci mai râdicate şi tot felul de râsete, atât masculine cât şi mai piţigăiate, atrăgându-ne atenţia la toţi clientii. Îl recunosc în acel grup pe Andrei, băiatul naşilor, nimeni altul decat cel mai bun prieten al meu din copilărie. Nu am mai stat de mult timp de vorbă, doar ne-am salutat în treacăt, el petrecându-şi aproape tot timpul cu Ronna.

Se pare că se distrează de minune, are o tipă agăţată de el, puţin cam vulgară pentru gustul meu, dar el mereu a fost mai puţin pretenţios. Nu contează cum arată, important e că are vagin!

Îmi termin berea şi cer alta,în timp ce se ridică toţi de la masă şi ies gălăgioşi, el rămânând mai în urmă să achite. Vine la bar să ia restul de la ospătară, dar mă zăreşte şi rămâne uimit.

-Ooo, lume nouă!

-Salut!

-Ai chef de companie? Prietenii mei vor să mergem la o mică petrecere,dar nu prea am chef, am băut destul de mult, aşa că zic pas! îmi spune şi mie, dar şi drăguţei de lângă el, care se botoşeşte şi pleacă după ceilalţi.

Îmi face semn spre masa de unde s-a ridicat mai devreme. Îmi iau berea şi chem ospătara care îi aduce şi lui una. Nu prea am eu chef de socializat, dar decât singurătatea de acasă, mai bine...el.

-Şi...ce mai faci? Cum o mai duci? mă întreabă vesel.

-Binişor.

-Am auzit că te-ai întâlnit la ţară cu Ronna! În sfârşit n-ai mai fugit de ea! Ştii cât de prost eşti? îmi spune agitându-şi degetul prin faţa mea.

Pe ăsta îl mănâncă pielea? Şi aşa abia suport să stau lângă el ştiind că Ronna l-a preferat pe el atunci! Pe pierde vară ăsta care a stat tot timpul pe banii părinţilor şi s-a distrat, spre disperarea lor! Dar n-are rost sa te pui cu omul beat.

-Adică? răspund calm.

-Eu aş da orice ca Ronna să mă placă, iar tu nici n-o bagi în seamă!

-Ce naiba tot îndrugi acolo? Ai uitat că tu ai fost primul tip din viaţa ei? Eşti atât de beat, încât ai uitat că i-ai tras-o de Ziua îndrăgostiţilor? răbufnesc şi spun ceea ce m-a râcâit pe suflet în toţi anii aceştia.

-Ce? îi văd sprâncenele ridicându-se şi pupilele dilatându-se.

-Când eram în liceu te-am văzut pe hol sărutând-o, apoi ne-am întâlnit seara şi mi-ai spus că eşti cel mai fericit om pentru că tocmai ţi-ai pierdut virginitatea...mai ţii minte, nu? continui printre dinți, ofticat.