PREJUDECĂŢI (II)

Cap. 22

Robert

-S-a întâmplat ceva cu copiii? mă întreabă deodată serios.

-Nu, nu s-a întâmplat nimic cu Rua, e totul în regulă, îi răspund grăbit.

Nu ştiu cum naiba să-i zic că de fapt s-a întâmplat ceva.M-am îndrăgostit de fata lui şi vreau să o iau de nevastă cât mai repede.

-Of, copiii ăştia! Le oferi tot ce poţi şi îţi doreşti să fie sănătoşi şi fericiţi, dar noroc nu le poţi da. Alina m-a forţat să-i promit că n-o să le aleg perechea de mici, aşa cum e la noi şi mi-am dat cuvântul. Dar, Rua a ales singur, spre bucuria unchiului meu, fata fiind ţigancă de-a noastră, începe să-mi vorbească melancolic privind fotografia de pe birou din care ii zambeste sotia si cei trei copii ai lui.

Întotdeauna m-am înţeles bine cu el, fiind ca un unchi pentru mine.Puteam vorbi orice cu el,dar acum simt că am emoţii şi chiar teamă. Ştiu că Ronna e preferata lui şi e la fel de posesiv cu ea cum este cu soţia sa.

-În sufletul ei, Alina, cred că şi-ar fi dorit să găsească o româncă,dar important pentru noi e să se înţeleagă şi să se iubească.Nu ştiu ce-o să zică când va vedea că avem pretendent şi la mâna Ronnei! începe să râdă.

Ce?Ştie?De unde?

Nu mai apuc să spun nimic, doar mă uit şocat la el şi aştept să-mi dea o explicaţie ...ceva, de unde naiba a aflat de ce am venit la el!Şi eu care îmi făceam griji cum să-l abordez!

Stă în scaunul lui de birou relaxat,îmbrăcat într-o cămaşă albastră, sacoul fiind pe spătar şi râde cu toată faţa. E chiar fericit!

Of,ce uşor a fost!Acum pot respira liniştit!

-De dimineaţă, la prima oră m-am trezit cu Arnăut aici la cabinet.E foarte decis s-o convingă pe Ronna să se mărite cu el şi mi-a cerut permisiunea să-i facă curte ca la carte! continuă să râdă.

Ceee?

Cu cât analizez mai mult informaţia pe care am auzit-o cu atât mă încrunt mai tare. 

Rahat!Oare am auzit bine ce-a spus?E fericit pentru că Arnăut o vrea pe Ronna,iar eu ca un prost mă bucuram că ştie ceva de relaţia noastră!

-Ouuu! Tu ai venit să vorbeşti cu mine,iar eu îţi povestesc de familia mea!Cu ce te pot ajuta? îmi zâmbeşte cald.

Pe dracu! Cu ce naiba mă poţi ajuta,omule? Simt că mi-ai trântit ceva în cap şi camera asta parcă s-a micşorat, abia mai având aer pe care să-l pot respira şi tu-mi zâmbeşti?

-Şi ...i-ai dat permisiunea?Tu eşti de acord? reuşesc să bâigui cu greu.

-Bineînţeles!E timpul , nu? Mereu am ţinut-o din scurt şi am considerat-o mică, de fapt şi acum o mai văd fetiţa mea cu toate că e o tânără femeie, frumoasă ca maică-sa.E timpul s-o las să-şi aleagă perechea, să-şi facă o familie.Ronna mereu a fost ataşată de familia mea din ţigănie,şi-a petrecut majoritatea timpului liber acolo şi de aceea chiar m-am bucurat că Arnăut insistă să o cucerească. Familia lui mi-a mai cerut-o când era mai mică,dar nevastă-mea m-ar fi strâns de gât şi oricum nu sunt de acord cu căsătoriile între copii,mereu am luptat să schimb obiceiul ăsta, dar unii mă ascultă,alţii nu!El ar fi ideal pentru ea. E un băiat bun,muncitor,de familie bună şi ar putea să-i asigure fetei mele tot ce are nevoie.

Da! Şi mai ales e ţigan de-al vostru!

La naiba,în urechi a început să-mi vâjâie un zgomot încontinuu, în zona cefei am dureri şi simt o căldură care mă învăluie.