Cap. 48

7.9K 504 45
                                    

Robert

Ce naiba au și ăștia?

Nașii mei se apropie, George parcă făcând reclamă la periuța de dinți, expunându-ne toți dinții, în timp ce Miruna e roșie toată în obraji.

-Ce s-a întâmplat? pune întrebarea care se află pe buzele tuturor, Roland.

-Cum ce s-a întâmplat? Nu se vede? raspunde George, continuând să ne arate toată dentiția.

Miruna se așează veselă între mama și Alina, dar nu le spune nimic cu toate că acestea se uită atente la ea, așteptând un mic indiciu pentru fericirea lor.

-Auzi, crezi că sunt vreun medium să ghicesc? îl ia peste picior Roland.

-Sunt fericit, oameni buni! Suntem! arată cu mâna spre nevastă-sa care se hlizește la el.

-Cu ce ocazie? Ce naiba a putut să se întâmple în ultimele ore de când nu ne-am văzut de ai fața asta de tăntălău care ar continua să râdă și dacă i-aș arăta degetul?

-Roly, n-ai decât să râzi cât vrei de mine, dar îți spun eu că la asta nici tu nu te-ai fi așteptat, îi spune și continuă să stea în picioare în capul mesei.

Toți ne uităm când la unul când la celălalt, la veselia lor molipsitoare și ne enervează că nu se grăbesc deloc să ne dezvăluie marele secret care le-a provocat starea asta.

-Ia, luminează-mă! continuă râzând Roland.

Fiind parteneri și prieteni foarte buni , își permit orice ironie.

-Bine, bine, o să vă zic! Văd că nu mă cunoașteți deloc, asta dovedește faptul că nu v-ați dat seama ce poate să mă facă atât de fericit cum sunt acum!   face pe afectatul iar toti din jur încep să murmure, consolându-l ironic.

-La toți ni se părea firesc ca ăștia doi să se căsătorească, finul sorbind-o din priviri pe Ronna dintotdeauna  și ...nu ne mai mirăm după materialul genetic pe care îl are, știam că n-o va scăpa și că o va urmări până  va fi a lui.

-Ce vrei să spui? sare tata, încruntat.

-Adică,... ai fost și ești un posesiv și ai stat gogă pe biata Dana toată viața! Așa și fii-tu! Când i s-au aprins călcâiele a făcut tot posibilul ca să fie cu ea!

Ce dracu? Mă face hărțuitor, acum? Sau un obsedat? 

Adevărul e, că am cam urmărit-o și n-am avut de gând s-o mai las, să mai mă îndepărtez de ea de când am regăsit-o!

-Și dacă finul e ca taică-su, sigur n-o să dureze mult până vor face un copil, continuă George arătând spre mine, făcând-o pe Ronna să se încordeze toată și să se ascundă mai mult după mine . 

Mă uit la ea îngrijorat de starea ei și e exact cum am crezut, roșie toată în obraji.

La dracu, nașule! Ești un mare dobitoc cu o gură la fel de mare! Abia se relaxase, uitase de jena ei față de părinții noștri și acum vii tu și o zgândări din nou!

-Ah, nu mai vorbi de asta! Abia am reușit să-l trag pe Roland în cameră de dimineață după ce a patrulat toată noaptea nervos! începe soacră-mea să râdă și toți ne întoarcem privirile surprinse spre Roland care s-a înroșit, nervos că a fost deconspirat tocmai de iubita lui.

-Hai Roland, ce dracu ai? Doar știai ce-o să se întâmple, n-ai avut timp să te acomodezi cu gândul că fiica ta nu mai este o fetiță? Încă... a fost prea cuminte față de tinerele din ziua de azi! începe George să-i spună ceea ce n-ar îndrăzni nimeni în acest moment, mai ales că din roșu a devenit negru, iar dacă aș fi lângă el cred că i-aș auzi scrâșnetul dinților.

PREJUDECĂŢI (II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum