PREJUDECĂŢI (II)

Cap. 50

Ronna

-Sunt grasă!

-Iubito, nu ești grasă! Ești superbă!

-Sunt urâtă!

-Nu ești urâtă! Ești cea mai frumoasă femeie pe care o cunosc!

-Sunt o balenă și dacă nu vei înceta cu lingușeala voi deveni o orcă ucigașă! strig la el.

-N-ai vrea să deschizi ușa, să văd cum îți stă? îmi spune după câteva clipe în care nu mai scot niciun sunet, uitânu-mă în oglinda din baie la dimensiunile mele.

Răsuflu adânc și deschid, dar rămân în ușa băii, cu mâinile pe pântecul meu umflat. Am un bot lung și îl privesc supărată.

 La naiba, el arată atât de bine, iar eu sunt imensă! Nu-i corect!

Îmi pune o mână pe burta unde crește băiețelul meu și cu cealaltă îmi ridică bărbia, făcându-mă să-l privesc. 

-Ești cea mai frumoasă mămică din lume! se apleacă și mă sărută scurt.

Încep să zâmbesc și mă bucur că e lângă mine, mereu este! Continuă să fie același bărbat de care m-am îndrăgostit și cu care m-am căsătorit.

-Mergem? 

-Da, iubito! Hai, să te ajut să te încalți! îmi spune pe un ton mai ferm cu toate că știe că nu-mi convine asta și se așteaptă să comentez.

-Robert, sunt gravidă, nu bolnavă!

-Ronna, știi că mai ai puțin până naști și nu mai vreau să faci efort sau să te apleci prea mult!

Mă așează pe scaunul pe care mi l-a pus special pe hol și pufăi nervoasă până reușește să mă încalțe. Se așteaptă la aceleași pufneli și bonsumflări când mă ajută să urc și în mașină, dar mă face să-mi treacă printr-un sărut, fiind metoda lui de a mă binedispune.

În zece minute ajungem la locul de întâlnire unde ne așteaptă ceilalți, se pare că au ajuns cu toții. Luca plânge, ștergându-și lacrimile cu palmele și băgându-se după fusta Ioanei.

-De ce plânge? întreb mirată.

Îmi dau seama de ce, fără să-i aștept răspunsul cuiva. Cineva face pe nevinovata, uitându-se din cârca bunicului ei spre scena în care se află unchii ei, care tocmai au absolvit Facultatea de Drept și cum este obiceiul din această familie, participăm cu toții, de la bunici până la prietenii de familie.

-Mai întrebi? sare Andrei făcând pe supăratul.

-I-a făcut ceva Maria?

-Păi, ce te mai miri? Doar are sângele vostru, toată copilăria noastră m-ați bătut, dacă scăpam de tine, imediat o luam de la bărbată-tu! face în continuare pe afectatul, făcându-i pe toți să râdă, iar pe Ioana sa se enerveze.

-Hai, Andrei nu mai fi așa ,,fetiță" ! îi spune, făcându-l să încremenească.

-Fetiță? Bine, o să-ți arăt diseară ce fetiță sunt! vine spre ea și-o mușcă de vârful urechii, până icnește si îl privește intens, mușcându-si buza ca răspuns la propunerea lui.

Ăștia sigur lasă băiatul la bunici în seara asta!

-Hai, la bunicul! îl ia George pe cel mic în brațe și-l urcă în cârca, aproape de Maria care face în continuare pe nevinovata, evitând privirea mea, știind că nu sunt de acord cu asta.

-Lasă Luca c-o să-i vii tu de hac când o să se facă mare, o s-o pigulești pe unde apuci! îl încurajează George, spre amuzamentul lui Andrei.