Nepotrivire de Caracter

Capitolul 15 - Cât mai departe!

Jace...

Dacă ar fi să descriu în cuvinte ziua asta nu mi-ar trebui decât trei.

De tot rahatul!

Așa o pot descrie, în alt mod nu reușesc. De ce oare am sperat că ea va refuza să plece la papițoiul ăla? De ce oare am avut proasta impresie că dacă îi mărturisesc sentimentele mele pentru ea ceva se va schimba? Momentul de slăbiciune, apropierea ei, zâmbetul ei când s-a trezit m-a transformat într-o balegă moale. Eram în stare să-i dau și luna de pe cer numai să o mai văd zâmbind odată.

Și eu care mă credeam invincibil, incoruptibil infailibil și...și idiot.

Ce dracului caut în Vegas? Nici eu nu știu. Avionul are întârziere din câte am înțeles de la pilot iar eu stau ca fraierul pe scaunul ce mi se pare foarte incomod acum, fără să clipesc măcar.

Am lăsat-o acolo și am plecat pur și simplu. Abia când eram în aer mi-am dat seama de greșeala prostească dar nu am putut să mă întorc pur si simplu înapoi. Dacă i-am promis trei zile, al dracului să fiu dacă nu mă țin de cuvânt.

Oare dacă aș suna-o... Nu! A spus că mă sună ea. A promis că se va întoarce.

Aterizăm într-un final și nu apuc să pun un picior pe pistă că telefonul începe să sune ca turbatul. Îl scot alene din buzunarul gecii și privesc ecranul nevenindu-mi să cred cine mă apelează.

— Da.

— Poți să vii după mine? mă întreabă ea cu voce tremurândă.

— Da, răspund serios abținându-mă să nu chiui de fericire.

— Ok. În cât timp ajungi?

— Ahm, maxim trei ore.

— Te aștept la aeroport, spune senină.

— Ne vedem acolo, răspund calm.

Îmi bag telefonul înapoi în buzunar cu un zâmbet tâmp pe față și mă îndrept spre cabina piloților.

— Băieți, nu vă faceți prea comozi, ne întoarcem înapoi! spun vesel.

— Domnule, începe unul din ei, nu putem pleca chiar acum. Trebuie să alimentăm în plus avem nevoie de permisiunea turnului de control.

— Cât durează asta? întreb nerăbdător.

— Cel puțin două ore. Ajungem abia diseară înapoi.

— Oh, bine, rostesc supărat.

Îmi scot din nou telefonul și îi trimit Sonyei un mesaj. Răspunsul vine aproape imediat și mai am puțin și țopăi de bucurie. Nu știu de ce vrea să se întoarcă dar sincer nici nu îmi pasă. Mai mult ca sigur ceva s-a întâmplat între ea și Stewart dar orice ar fi este în favoarea mea.

***
Zborul a fost chinuitor de lung iar reîntâlnirea cu ea m-a zguduit până în măduva oaselor. Mă simțeam de parcă nu o mai văzusem de o grămadă de vreme deși nu trecuseră decât câteva ore. Mi-am controlat impulsul de a o îmbrățișa ba chiar am avut o atitudine destul de detașată zic eu.

După ce ne-am urcat în avion ea a adormit, nu m-a întrebat unde mergem și sincer aș vrea să merg cu ea cât mai departe, pentru cât mai mult timp. Să o răpesc pentru totdeauna și să fim împreună mereu nu doar trei luni.

Trei luni! Voi face orice îmi stă în putință să o fac să mă iubească și să nu plece de lângă mine. Ea va fi a mea!

***

Aspen, Colorado.

Aterizăm după un zbor lung dar plăcut, cel puțin așa mi s-a părut mie pentru că ea doar a dormit iar eu am putut să o admir în voie. Am vrut sa rezerv o cabană mare cu două dormitoare dar pentru că toate erau ocupate a trebuit să accept una cu doar un dormitor.