Nepotrivire de Caracter

Capitolul 30 - Cum seduci un bărbat?

Sonya...

— Își va aminti de tine, Sonya.

Cuvintele Sandrei îmi răsună în cap, îmi oferă o rază de speranță, mică ce-i drept dar tot e mai bine decât deloc. Nu știu cât timp am de când stau așa tăcută asistând la scena ce de desfășoară în fața mea. Deși încerc nu prea pot să o ignor. Demonstrațiile de afecțiune dintre ea și Peter îmi dă o stare de gelozie pe care încerc să o țin sub control. Mai au puțin și de apucă de făcut bebeluși aici pe patul meu. Îi invidiez, gelozia mă roade ca o pereche de pantofi prea strâmți și frustrarea e din ce în ce mai mare cu fiecare secundă.

— Pe mine vă rog să mă scuzați puțin, mă duc până la baie, spune ea încet și de desprinde cu greu de Peter.

Iese și rămân din nou doar eu cu el, dar nu mă simt mai bine, din contră.

— Vă invidiez, mă trezesc spunând.

Peter își rostogolește ochii teatral și pufneşte făcând o grimasă simpatică.

— Cumnațica mea preferată e geloasă? întreabă zâmbind ștrengar.

— Un pic, răspund resemnată și oftez. Ia stai puțin, spun îmbufnată, mai ai vreo cumnată în afară de mine?

— Nu asta am vrut să spun, știi doar. O să se rezolve, Sonya.

— Chiar crezi?

— În cel mai rău caz, dacă Jace nu-și amintește singur, pot să îi fac avânt de pe scări. Cui pe cui se scoate, poate încă o lovitură o să îi declanșeze amintirile, rostește serios.

— Ești nebun, șoptesc chicotind.

— Orice e posibil.

Peter mă prinde de mână și-mi zâmbește împăciuitor apoi mă trage brusc spre el și mă strânge în brațe. Dovada lui de afecțiune nu durează decât câteva secunde căci este smuls de lângă mine și-l văd prăbușindu-se pe jos la picioarele mele cu sângele țâșnindu-i din buza spartă. Nu știu ce s-a întâmplat, nu am avut timp nici să respir, nici să clipesc măcar.

— Oh frate, spune ștergându-se ușor, mi-ai murdărit cămașa, era nouă, era primită cadou, mormăie supărat.

— Ce mama dracului cauți aici, Peter?

Abia acum privesc spre aruncătorul de pumni și constat că nu e nimeni altul decât Robert. El stă încordat gata de un nou atac dar îmi revin rapid venind în fața lui Peter cu brațele deschise pentru a-l împiedica să se arunce asupra celui ce încă stă pe jos.

— Sonya, dă-te la o parte! O să îl fac minge de fotbal pe idiotul ăsta ca să înțeleagă că nu are voie să se apropie de tine, spune furios. Am crezut că Jace a exagerat când mi-a spus că ai vrut să te culci cu Sonya, dar se pare că nu.

— Robert, termină, nu e așa cum crezi. Peter nu mi-a făcut nimic, el doar mă ajuta.

— Ce? întreabă el cu o expresie tâmpă pe chip.

— Nu i-am făcut nimic, nimic rău cel puțin, spune Peter ridicând o sprânceană cu subînțeles.

— Peter, termină, nu sunt zid, spun privind peste umăr. Chiar crezi că pot să îl țin pe Robert să nu te facă minge?

— Mda, reacția asta mi-ar fi plăcut să o văd la Jace, rostește sprijinindu-se în cot, dar el e prea educat ca să arunce cu pumni în stânga și în dreapta.

— Despre ce vorbiți voi doi? mormăie încurcat.

— Nu știu ce ți-a zis Jace, spun întorcându-mi privirea spre Robert, dar nu e așa cum crede el. Peter doar se prefăcea că...doar ca să vadă el.